Primavara asta s-a lasat indelung asteptata, dupa cum bine va aduceti aminte. A fost si pentru noi o perioada mai dificila, motiv pentru care peste casuta noastra virtuala s-a cam asternut praful. Dar iata ca vantul primavaratic ne-a adus o vacanta muuuult asteptata de toti din familie!
Inca din iarna, de la vizita de Craciun la familia noastra din Anglia, ne-am planificat pentru vacanta de dupa Paste o escapada impreuna cu familia fratelui lui Steli, Silviu si Bianca si verisoarele copiilor. Stiam ca vrem sa mergem undeva la munte, vroiam sa ne dezmortim incheieturile si totodata sa ne simtim bine impreuna, cu gandul la o baie in piscina!
Steli a avut o idee excelenta: sa facem o excursie cu bicicletele la munte, impreuna cu copiii. Am rezervat rapid o cazare frumoasa in Smida si ne-am impachetat bagajele intr-o jumatate de ora (chiar inainte de a-i duce pe copii la gradi… hihi), iar dupa program am plecat cu totii spre munte, cu bicicletele ancorate pe masini.
Mare ne-a fost incantarea dis de dimineata cand ceata s-a ridicat si a lasat loc unui peisaj de milioane, cu soare si vant domol, perfect pentru o tura cu bitzele!
Am pornit-o agale din Smida spre Doda Pilii catre Ic Ponor, cu gandul de a ajunge macar pana la podul de peste Somesul Cald. Drumul e impecabil in cea mai mare parte, e recent asfaltat, iar peisajele sunt de milioane! Nu e de mirare ca a durat mult mai mult decat ne-am propus sa ajungem la destinatie, caci ne opream in tot locul sa facem poze.
Drumul cu asfalt s-a continuat cu un drum forestier, o poteca ce pe alocuri inca mai avea strat gros de zapada, care ne-a dat putin de furca, caci unii din noi am alunecat si chiar am cazut. Nu s-a intamplat nimic grav din fericire, a fost o experienta palpitanta mai degraba!
Efortul ne-a fost tare bine rasplatit cand am ajuns la podul de peste Somesul Cald chiar la granita dintre judetele Cluj si Bihor, si ne-am urcat pe un deal ca sa ajungem la o cabanuta cu o priveliste minunata spre toata zona dinprejur.
Un covor de branduse mov ne-a incantat ochii, iar copiii obositi si-au dezmortit picioarele, s-au jucat in voie si au mancat o gustare buna, inainte de a ne intoarce la masa de amiaza.
Langa cabana, am gasit o plantatie de puieti de brad si tare ne-a fost incantarea sa ii vedem atat de mici; a fost o ocazie buna sa le aratam copiilor cum cresc brazii care ajung iarna in casele oamenilor.
Ne-am intors catre Doda Pilii la ora amiezii, cand copiii erau deja obositi, asa ca nu e de mirare ca trei din patru au reusit sa atipeasca in scaunele de bicicleta pentru copii inainte sa ajungem la cabana prietenilor nostri.
Am petrecut o dupa-amiaza minunata la cabana prietenilor nostri Andrei si Lacrima, impreuna cu copiii lor, cu care ne-am jucat prin curte si am facut un gratar cu salata delicioasa de legume.
Zmeul cel razvratit nu s-a putut dezlipi de masina de teren de jucarie, asa ca a servit pranzul direct la volan 🙂
La pensiune ne-am rasfatat cu o baie relaxanta la spa, la fix pentru ca toata lumea sa pice lata de oboseala la final de zi! Ne-am pus devreme la culcare, pentru ca a doua zi urma o noua expeditie cu bicicletele, si vroiam sa ne refacem fortele.
A doua zi, ne-am hotarat sa mergem la lacul Belis si sa ajungem la Giurcuta de Sus. Am pornit cu stangul, caci am luat-o pe o parte gresita, iar pentru a salva din timp, am decis sa facem o scurtatura printr-o zona de urcus mai scurta, dar mai dificila.
Urcarea ne-a costat destul de multa energie si multi nervi, dar pana la urma efortul a meritat, caci privelistile ce ne-au asteptat in varf de munte au fost pur si simplu splendide!
Unii din copii au adormit pe drum din nou, leganati de balansul bicicletelor pe drumurile forestiere, si a trebuit sa ne asiguram ca sunt in siguranta si nu isi lovesc capul, asa ca am apelat la masuri de precautie ingenioase 🙂
Marea surpriza de pe drum au fost “lanurile” de branduse de pe marginea drumului, care fac farmecul oricarei drumetii in zona. Pur si simplu nu ai cum sa le rezisti si sa nu te bucuri ca un copil de tot movul din jur!
Am ajuns la lac, unde foamea si-a spus cuvantul, asa ca am incropit un picnic delicios cu fructe, alune si seminte de toate felurile. Verisorii s-au jucat si s-au bucurat de aer curat si liniste, si au facut concursuri de aruncat pietre in lac.
La intoarcere, ne-am aventurat pe acelasi traseu pe care am urcat si am convenit cu totii ca a fost cea mai buna decizie, caci picioarele noastre sufereau de la atata efort, si am scutit o buna bucata de drum ce ocolea destul de mult.
Obositi, dar fericiti, ne-am impachetat bicicletele si am pornit-o spre casa, insa nu inainte de a vedea si cascada Valul Miresei din Rachitele.
Le-am povestit copiilor despre ea si si-au dorit tare mult sa o vada, asa ca am facut traseul de pana la cascada pe jos, desi picioarele abia ne mai tineau. Noroc ca macar o parte din pui au dormit pe masina, iar ceilalti au rezistat cu bine la o plimbare de cam 20-30 de minute pe marginea raului.
Ne-am continuat drumul spre Cluj cu masina pe drumul ce trece prin Dealul Botii, cu priveliste asupra lacului de acumulare Fantanele. Drumul este foarte bun, insa destul de ingust, este un foarte frumos traseu pentru biciclete – pentru cei avansati, caci sunt multe urcari cu pante abrupte si cu siguranta ar fi foarte obositor pentru nivelul nostru de pregatire si lipsa de antrenament.
Weekendul ce a trecut va ramane unul memorabil datorita timpului special petrecut cu familia noastra engleza si datorita amintirilor pe care le-am facut impreuna! Ne bucuram ca am adaugat cateva file de poveste in amintirile copiilor, ce isi vor aduce aminte cu siguranta de peripetiile prin care am trecut.
Muntii Apuseni sunt printre cei mai apropiati sufletului nostru, sunt locuri unde ne face placere sa revenim din nou si din nou, caci de fiecare data trairile si amintirile noastre sunt diferite, insa intotdeauna minunate!