Odata cu vremea buna, au inceput sa se lungeasca si iesirile noastre pe-afara, ceea ce nu poate decat sa ne bucure! Cautam sa petrecem cat mai mult timp afara din casa, pentru ca toata lumea e mai relaxata si mai vesela in aer liber!
Acum vreo 3 ani, am descoperit in Casele Micesti un loc tare dragut pentru picnic, cumva ferit de privirile trecatorilor oricum foarte putini. Ne-a placut pentru ca e tare potrivit pentru iesirile cu copiii, cu brazi inalti si un luminis tare frumos, unde Mara si Andrei pot zburda in voie.
Saptamana trecuta ne-am hotarat sa iesim la padure cu cortul, si asa ne-am adus aminte de locul acesta. A fost nevoie de putina curatenie in zona, pentru ca, dupa trecerea iernii si mai ales a furtunilor, s-a umplut de crengi rupte si uscate, pe care le-am strans impreuna cu copiii si le-am pastrat pentru foc.
Mara si Andrei au fost tare curiosi sa le aratam cum se ridica un cort, asa ca ne-au ajutat cum au putut, pana cand am umflat salteaua, moment in care au abandonat totul si au inceput sa topaie fericiti in cort!
Am putut sa ii scoatem de acolo doar cand am pornit focul si au venit in ajutor sa puna lemne pe gramada. Desi le intra fumul in ochi, nu s-au clintit un pas de langa foc, asa curiosi erau!
Am intins paturica si am facut un picnic pe cinste, cu sandvisuri si suc si prajitura, si toata lumea a mancat pe saturate, caci e adevarat ca aerul curat iti face pofta de mancare!
Paturica noastra a devenit un mic insectar in plina observatatie, caci o multime de furnici, gandacei si tot felul de gaze s-au perindat pe langa noi, iar copiii nu se mai opreau din exclamatii: “Uite o furnica! Se suie pe mine, mami! Uite ce duce in spate!“.
Cu chiu, cu vai, in toata agitatia asta frumoasa a iesitului afara, cumva-cumva bateriile noastre s-au epuizat, iar somnul ne-a prins pe toti in cort, dormind senini.
Doar Ollie a ramas afara, ca un catel viteaz ce este, ca sa ne pazeasca pe noi toti!
Duminica asta am reluat experienta, doar ca de data asta am mers si cu bicicletele, la o mica tura pe dealuri. Cu ocazia asta am descoperit cateva casute tare dragute si am ramas uimiti cat de mult s-a construit prin zona.
Ne-am intors la timp ca sa pregatim masa de amiaza impreuna cu Mara, care s-a oferit sa ma ajute sa incalzesc supa la primus.
Am mancat cu totii o masa copioasa, caci de data asta ne-am adus mancare gatita de acasa si am incalzit-o aici, si apoi ne-am relaxat in hamac si, bineinteles, in cort la somn.
Ziua s-a terminat cu o plimbare scurta prin padure. Copiii au gasit un musuroi gigantic si au urmarit furnicile cum roboteau de colo-colo, pana cand li s-au urcat pe picioare si fugit speriati mai departe.
Marea placere a Marei la plimbarea prin padure sau la munte e sa caute si sa gaseasca prima semnul de marcaj a traseului. Intotdeauna ne anunta incantata cand il gaseste pe urmatorul si fuge in fata noastra special ca sa fie prima care il vede.
Suntem bucurosi ca ne-am incarcat din nou bateriile impreuna la aer curat, in padure! Pentru noi asta inseamna timp de calitate petrecut in familie, timp in care toata atentia ne este acordata unul altuia, cand nu simtim cum zboara ceasurile si cand rasul si zambatele sunt la ordinea zilei!
Voi cum v-ati petrecut weekendul?