O întreb așa, din senin, de dragă ce îmi este:
– Tu, Măruță, drăguță, ce mai faci?
– Sunt bună! Sunt bună cu toată lumea și îi îmbrățișez! îmi răspunde ea candidă.
***
O învățam numele adevărate ale rudelor noastre:
– Pe Papi îl cheamă Radu și pe Nana o cheamă Carmen.
– Da, Carmen de la cârnăciori, declară Mara, cu un zâmbet pe toată fața.
***
Dupa 2-3 luni după ce l-am înțărcat pe Andrei, Mara mă întreabă din când în când:
– Mami, mai ai lapte în țiți?
– Nu, mami… îi răspund cu o urmă de tristețe.
– Ha ha ha!! râde ea cu veselie. Mami, da’ l-ai smuls??
***
După ce vede desenul animat cu “Alice în Țara Minunilor”, la somn îl întreabă pe Hani:
– Tati, îmi citești cartea cu Alice?
– Puiule, nu avem cartea…
– Păi ține mâinile așa și citește din carte, ne imaginăm! Și mâine mergem să cumpărăm o carte cu Alice!
***
Într-o plimbare, vedem o mașină avariată și ne întrebăm mirați:
– Oare ce a pățit mașina în accident?
Mara, foarte serioasă:
– Hai să aducem pansament de acasă, să o pansăm!!!
***
Continuăm discuția despre rude și o învăț despre frați și surori.
– Dodo e surioara mea și e puțin mai mică decât mami.
Mara concluzionează:
– Da, încă nu ajunge la nori!
***
Ne-a prins ninsoarea de aprilie pe drum cu mașina, îmbrăcați destul de lejer.
– Uite ce ninge de tare afară! Oare cum să ieșim acum din mașină?
– Pe ușă!! zice Mara cu o figură evidentă.
– Da, dar uite ce tare ninge și ce tare frig e…
– Pai, hai să luăm ninsoarea și frigul și să le ducem la Polul Nord!
***
Când suntem în mașină, analizăm ce face fiecare participant la trafic și profităm de moment ca să îi mai învățăm regulile de circulație.
– Uite că nenea ăla a trecut pe roșu!! zic eu cu dezaprobare.
– Vai, nu o mai avut răbdare verdele!
***
Trecem pe lângă observatorul astronomic din Feleac, care are o formă rotundă, și îmi arată plina de entuziasm:
– Uite căsuța de broaște țestoase!!
***