Mereu am simtit ca in natura ne e cel mai bine, tot stresul adunat dispare si parca mintea noastra ia o gura de aer binemeritata dupa ce ni se incing creierii intre patru pereti.
Anul acesta am inceput cu o rezolutie de care am cam uitat: mi-am propus ca anul asta sa fie despre dragoste, copii, natura si liniste. Cu siguranta pana acum 2016 a fost doar despre copii si despre dragostea pentru ei, dar numai despre liniste nu a fost. Iar cu natura simteam ca aveam o restanta, asa ca duminica asta am fugit catre livada din Feleac, la cules de mere.
Nu stiu cum s-a facut pana acum, dar in fiecare an ajungeam in livada dupa mere cand deja erau culese si abia, abia mai gaseam cateva, cat sa umplem o plasuta. Acum am fost mai inspirati si am gasit copaci plini de rod, ramuri pline de mere zemoase si dulci-acrisoare, asa cum imi plac mie, perfecte pentru suc sau tarte.
Soarele din livada si leganatul in hamac cu burtile pline de mere delicioase ne-a cam molesit, asa ca ne-am hotarat sa facem o drumetie prin padure. Fiind destul de aproape de padurea din Faget, am reluat poteca “Misterele padurii”, de data asta in sens invers.
Am mai fost pe poteca asta cand Mara era mica-mica, atunci am mers de la cap la coada, tin minte ca tocmai fusese inaugurata si ne propuneam sa revenim cu ea cand mai creste si sa ii povestim aventurile broscutei Oachi-Oac si ale prietenilor ei din padure.
Ne-am plimbat in liniste si am ascultat greierii si pasarile, incercand sa le recunoastem pe panoul din padure unde erau desenate speciile ce isi aveau cuibul aici; am cautat frunzele si scoarta copacilor din padure, am urmarit furnicile din musuroi cum misunau in toate partile (unele din ele s-au urcat si pe noi, spre supararea Marei); am privit cum intra lumina de frumos printre copaci si am ajuns intr-un luminis unde am gasit o cumpana, de unde am scos apa si am baut. La intoarcere, am gasit-o si pe Oachi-Oac si pe prietenele sale, broscutele, intr-o baltoaca mlastinoasa unde copiii au “pescuit” broaste cu un bat.
Am revenit acasa cu bateriile incarcate, numai bine pentru a face fata unei seri obisnuite in casa, cand rabdarea copiilor e la capat si cina inca nu e facuta… Dar toate se uita dupa ce pruncii dorm si tarta cu mere iese de la cuptor, iar casa miroase divin a mar si scortisoara!