A fost o dată ca niciodată o fată simplă, ce locuia într-un orășel micuț, dar cochet. Încă de când era mică-mică, fata asta se hrănea cu iubire, cu muuultă-multă iubire. Se simțea cel mai bine atunci când sufletul îi era plin de sentimentul ăsta hrănitor, ce ține loc de mâncare, de băutură și de somn.
Pe măsură ce a crescut, fata simțea tot mai des că ceilalți nu o înțeleg; simțea că, în loc de iubire, oamenii preferă de multe ori să atunce vorbe pline de răutate, cuvinte ce o loveau până în adâncul suflețelului ei firav.
Așa că fetița asta s-a resemnat și s-a refugiat în lumea basmelor și a poveștilor cu tâlc, pline de întâmplări nemaiînchipuite, la început cu ilene cosânzene și feți frumoși, apoi cu matilde geniale, care au făcut-o să se simtă aparte, și într-un final îndrăgostită de cireșari curajoși, ori de ofițeri pedanți din balurile de odinioară.
Ajunsese ca întreaga ei familie să o recunoască cu nasul în spatele unei cărți, ronțăind la un măr cu munți.
Când și-a scos nasul din paginile poveștilor, a început să cunoască oameni de tot soiul, ce nu semănau cu personajele din cărți. Era o nouă lume și era fascinată! A învățat rapid cum să își croiască drumul printre cei mai puțin binevoitori și s-a deprins a se baza doar pe forțele ei, fără a cere ajutorul nimănui.
I-a luat mult timp până să se lase cucerită de un băiat sfios, cu buze-n formă de inimă și cu sufletul plin de aventură. Au pornit împreună pe un drum al lor, diferit de cel știut până atunci de fiecare, și curând au descoperit că fac echipă bună împreună!
Iubirea după care tânjeau amândoi atât de mult se revărsa acum peste ei și erau atât de fericiți, încât și-au dorit să își creeze un mic univers doar al lor, unde să trăiască la unison cu patrupedul lor clăpăug.
Au început să viseze împreună la un copilaș cu păr bălai, căci fata îl fermecase pe băiat cu poveștile despre o mică mămăruță ce i s-a cuibărit în suflet și vroia să iasă la lumină! Și astfel viața lor de până atunci s-a schimbat când mămăruța le-a recitat primul tril și-a revărsat primele lacrimi de plâns, în timp ce proaspeții părinți o țineau în brațe pentru pentru prima dată.
Au urmat momente de intensă drăgălășenie și de minunată contemplare, în special când puiuța dormea, dar și de epuizare și deznădejde, atunci când fata și băiatul nu pricepeau ce le da de știre micuța moțată.
Noua mămică era cu precădrere buimăcită de viața dependentă pe care o trăia, căci puiul de om era mereu atașat de ea, fie la sânu-i rănit din neștiința suptului, fie atașat la piept în cârpe moi. Părea că mămăruța nu se va mai desprinde de ea vreodată, iar cei doi părinți nu vor mai răsufla vreodată doar ei împreună…
Curând, însă, copila a început să facă primii pași, și odată cu aceștia, să capete încredere în lumea dimprejur, pe care acum o cerceta în voie, chiar și singurică. Fata și băiatul s-au privit din nou în ochi și au șters praful de pe iubirea de odinioară, ce abia aștepta să le umple viețile din nou.
Și exact asta a și făcut: iubirea le-a întregit familia cu un nou pui de om, un mic zmeu ce și-a făcut aparția cu surle și trâmbițe în viața lor! Starea aceea fragilă de armonie care părea că în sfârșit s-a așternut în casa lor a dispărut ca prin minune și o mare învălmășeală i-a luat locul în schimb.
Fata buimacă era nimicită! Nu știa încotro s-o apuce, părea că tot ce face nu e suficient și cineva era fără încetare nemulțumit. Iubirea ce odată dădea pe dinafară acum nu mai ajungea pentru patru suflete ce toate aveau nevoie de ea ca de aer…
Și-atunci au izbucnit furtunile. Căci așa este: în ape limpezi toată lumea poate înota în voie, dar când e zbucium nu puțină lume rămâne lucid la liman. Fata și băiatul erau tot mai ostoiți, pruncii tot mai nemulțumiți, iar zilele și nopțile tot mai luuuungi și grele.
Părea că ceva s-a stâlcit în povestea lor de dragoste pe care și-au închipuit-o pe când erau tineri și liniștiți. Timpul părea că luptă împotriva lor, nicicum nu mai era îndeajuns pentru “toate cele ce trebuie făcute“.
Asta până când mintea s-a deșteptat încet din feeria și năucia vieții de părinte și a cerut un răgaz. O întoarcere la ce a fost cândva o deprindere banală în viața ei: cărțile și merele! Mici plăceri doar pentru ea. De îndată ce mama și-a îngăduit barem câteva clipite pentru suflețelul ei, închistarea ei s-a spulberat, vigoarea a revenit în oasele ei obosite și zâmbetul și-a reluat locul acolo unde-i șade cel mai bine!
Dragii inimii ei au primit schimbarea cu voioșenie, iar iubirea și-a regăsit locul în sufletele lor peticite. Nu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți ca-n povești, căci încă sunt tineri și își duc veacul într-o casă mică și gălăgioasă, iar supărările sunt uneori parte din viața lor plină de aventură!
***
Povestea de mai sus e pe de-a întregul adevărată, chiar dacă pare culeasă din basmele populare moderne. Tâlcul acestei istorioare este de a ne aduce cu picioarele pe tărâmul vieții de zi cu zi, în care feții frumoși sunt model de viață pentru zmei și mămăruțe, în care mama și tata luptă împreună pentru dragostea lor, și în care nu există happy end ca în basme și ca în filme, ci există viață trăită cu pasiune, cu zile mai bune sau mai puțin bune.
Au intrat în jocul povestirii și alte mame care au primit leapșa cu umor la #mamedebasm. Cătălina Covaliu, de la care a pornit leapșa, a scris despre o zână, sau poate despre o vrăjitoare, iar Dana Gânja a povestit despre cum e pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
Să le citiți poveștile și să vă fie de folos!
Și-am încălecat pe-o șa,
Și v-am spus povestea-așa!