Dupa articolul despre traseul nostru prin muntii Rodnei, am primit intrebari despre cum ne-am organizat cu iesirea cu doi copii mici timp de 10 ore. Cum si ce au mancat, daca s-au odihnit dormind in sistemele de purtare, ce echipamente au purtat – va povestesc in cele ce urmeaza despre toate.
Mancare – am pus cu noi sandvisuri proaspete (Marei ii plac cele cu sunca, castravete si cascaval, Andrei nu e pretentios), au mancat de trei ori din ele, si ea si Andrei. Am mai pus cu noi batoane de musli cu fructe (si batoane de ciocolata, pe care le-am mancat pe ascuns!) si mere. Pentru hidratare am avut doar apa, pe care am improspatat-o de la un izvor de langa lacul Iezer. De pe traseu am mancat cu totii afine proaspete, pe care le-am gasit pana aproape de varf. Nu ne-am facut mari probleme cu mancarea, pentru ca Mara oricum nu e foarte mancacioasa, iar Andrei e alaptat la cerere, iar la intoarcere am luat o masa super consistenta, cu ciorba si peste + desert.
Odihna – la scurt timp dupa ce am plecat dimineata, Mara a adormit in sistemul de purtare (al ei e Luna de la poarta-ma, marimea standard, model Curcubeu), purtata in spate de tati. Fiind mignona, o putem purta inca si in fata, si in spate. Nu a mai dormit de mult timp purtata, asa ca tind sa cred ca a fost destul de obosita dupa ziua precedenta. Andrei, in schimb, desi a fost si el obosit, a adormit fooooarte greu, dupa ce l-am alaptat indelung in sistemul de purtare (al lui e Boba 4G, modelul Dusk). A adormit purtat de prietenul nostru, Calin, care l-a carat adormit pana aproape de varf. Copiii au dormit cu schimbul, cand dormea unul, era celalalt treaz si invers, asa ca Mara a fost cea care a capitulat cand eram aproape de varf, si nu a prins panorama de pe cel mai inalt punct al traseului. In schimb, asa cum am scris si in articolul precedent, sunt foarte recunoscatoare pentru ca amandoi au fost foarte cooperanti si au mers fie cu noi, fie cu prietenii nostri, cu foarte putine smiorcaieli.
Echipamente – intotdeauna cand mergem la munte avem cu noi haine din lana de merinos ca prim strat, care este foarte bun termoizolant si tine transpiratia departe de piele, asa incat nu tine rece, dar nici nu te incingi in ea. Ce imi place foarte mult la lana e ca hainele se pot purta mai multe zile, pentru ca nu miros urat, si au factor de protectie ridicat (peste 40 SPF). Ca strat exterior, pentru zilele de vara e suficient un polar subtire sau o geaca sport cu gluga. Dupa un prim traseu scurt cu Mara pe poteci de munte, cand a fost incaltata cu pantofi sport, ne-am dat seama ca are nevoie de papuci speciali de drumetie, asa ca i-am cautat o pereche de ghete de trekking care sa ii sustina gleznele. I-am gasit o pereche Campri Snowdon Boots care sunt impermeabile si par a fi foarte comode, le-a purtat deja de vreo 3-4 ori si nu am primit plangeri. Andrei a inceput sa mearga singur de abia de o luna, asa ca nu i-am cumparat inca echipament special de munte, el a purtat pantofii lui Biomecanics, care sunt geniali pentru primii pasi. In rest, amandoi au purtat haine lejere, care sa le permita sa se miste usor si sa fie confortabile si cand sunt in sistemele de purtare (cam toti pantalonii normali se ridica si raman cu picioarele putin dezgolite, dar fiind vara nu a fost deloc o problema, iar iarna suplimentam cu o pereche de jambiere sau cu o pereche de pantaloni mai lunga cu o marime). Nu am pus cu noi pelerine (nici pentru noi, nici pentru copii), nici haine contra vantului, dar asta doar pentru ca am avut noroc de vreme super buna tot weekendul.
Protectie solara – in soarele amiezii, copiii au folosit palariile de soare, iar pe piele i-am dat cu crema de protectie Badger 100% naturala. In plus, hainele din lana de merinos au mai ajutat, avand factor de protectie destul de ridicat.
Nu avem pretentia de experti in echipamente de munte (nici pentru noi, nici pentru copii), asa ca ne-am bucura daca ne-ati impartasi din experienta voastra, suntem siguri ca aveti multe ponturi bune, asa ca vrem sa le citim!