Cu rulota la munte prin Apuseni

Inca de anul trecut, aveam sus pe lista de dorinte cu aventuri cel putin o excursie cu rulota prin tara. Vroiam initial sa cumparam o rulota, dar ne-am gandit mai bine si am zis sa testam una inchiriata, ca sa vedem cat de mult ne place si daca merita investitia.

Odata cu mini-vacanta de 1 mai, ne-am hotarat din scurt sa inchiriem o rulota din Cluj si sa plecam cu ea la munte. Trebuie sa recunosc ca a fost aventura cea mai putin planificata si, totodata, si cea mai prost planificata.

Am impachetat bagajele in cam 30 de minute (pentru toata familia) si vineri seara am fugit cu tot cu bagaje dupa noi sa luam rulota. Mare ne-a fost dezamagirea cand am vazut ca aceasta nu era tocmai echipata pentru o deplasare imediata, asa ca a trebuit sa amanam plecarea pana a doua zi de dimineata.

O sa fac mai jos o lista de verificare pentru cei ca noi, care vor sa inchirieze o rulota pentru prima data, ca sa stie la ce anume sa fie atenti. Noi am cam “muscat-o” de data asta, pentru ca ne-am grabit si nu mai era timp si cale de intoarcere, asa ca ne-am invatat lectia.

Va spuneam la inceput ca nu am avut niciun plan bine conturat unde sa mergem cu rulota, asa ca am pornit-o spre Valea Ariesului, catre Rametea, unde stiam ca e o zona muntoasa spectaculoasa, ce le va placea cu siguranta si copiilor.

Prima oprire a fost langa versantul muntos de la intrarea in Buru, unde am gasit o zona mai lina pentru a putea parca rulota si pentru a face un picnic mult asteptat. Unul din motivele pentru care am ales sa campam aici au calutii ce pasteau liberi pe platou, pe langa parau. Curajoasa Mara si-a dorit sa ii incalece, asa ca ne-au ramas companioni pana la sfarsitul zilei.

Copiii ne-au ajutat sa pregatim mancarea pentru picnic, am facut impreuna carnati la gratar si salata de legume.

Dupa masa, am explorat zona dimprejur, am urcat dealurile si ne-am clatit ochii cu mult, mult verde.

Odata cu lasarea intunericului si a frigului, ne-am cuibarit toti in sacii de dormit, caci rulota noastra nu era legata la curent, iar bateria nu era functionala, pentru a ne da caldura sau lumina.

Initial, ne-am suparat destul de tare pentru neajunsul asta, apoi ne-am zis sa privim lucrurile ca pe o noua experienta pentru noi si pentru copii, iar in final ne-a placut. Am stat la caldurica impreuna si am citit povesti la lumina lumanarii si a frontalei, apoi am adormit cu totii, obositi de la drum, dar si de la aerul curat.

A doua zi, ne-am trezit cu forte proaspete si cu un plan mai bine conturat: ne-am hotarat sa mergem sa vedem pesterile cu ghetari din zona si sa campam undeva pe langa paraul ce strabate satul Garda de Sus.

Norocul a facut sa gasim o zona foarte frumoasa pentru campare, chiar dupa podul de pe Valea Ordancusii, inainte de Pestera lui Ionele.

Vroiam sa vedem pestera inainte de somnul de amiaza al copiilor, asa ca am pornit in cautarea liliecilor despre care ne-a povestit ghidul local. Mara a ramas putin dezamagita pentru ca nu a vazut nici macar unul, asa ca i-am promis ca vom vizita si alte pesteri din apropiere.

Am incheiat seara cu un picnic si o noua drumetie prin satul Garda de Sus, unde am admirat casele de la munte si ne-am ales fiecare cabana preferata.

In urmatoarea zi, ne-am trezit dis de dimineata si am urcat serpentinele catre Ghetarul de la Scarisoara. Drumul ce urca spre pestera este de o frumusete aparte, cu peisaje demne de ilustrate ce par a fi din alte tari. Nu se poate sa nu remarcam insa cat de putin (sau prost) valorificata este zona, si cum frumusetea naturala a locului nu este potentata de catre localnici, ci este mai degraba lasata in voia naturii.

Inainte de a ne aventura in pestera, ne-am oprit sa mancam cateva placinte motesti cu afine si cu branza, care ne-au ramas in minte de tura trecuta cand am vizitat pestera cu Mara, pe vremea cand avea vreo 2 ani.

Desi am ajuns destul de dimineata sus la ghetar, deja era multa lume care astepta la coada pentru a vizita pestera. Se pare ca mini-vacanta de 1 mai a fost un prilej bun pentru multa lume sa viziteze locurile frumoase din Apuseni!

Aici am avut sansa de a vedea cativa lilieci zburand prin pestera, iar Mara a fost de-a dreptul incantata!

La intoarcere, am preferat sa o luam pe deal in jos in loc sa traversam calvarul rugamintilor fara incetare de a cumpara tot felul de amintiri kitchioase de pe marginea drumului. Am cumparat in schimb branza si unt de casa, miere si sirop de brad si dulceata de fragute, dar si o traista micuta pentru Mara si canite sculptate din lemn pentru Andrei.

Steli le-a construit copiilor un baraj pe paraul langa care ne-am campat, unde s-au balacit impreuna. Ce mai conteaza ca apa e rece? Daca e vorba de distractie, nimic nu ne sta in cale!

Seara s-a incheiat cum nu se poate mai frumos si mai neasteptat: dupa o plimbare luuuunga prin Cheile Ordancusii, cand deja ne faceam griji pentru ora la care ne vom intoarce pe jos cu amandoi copiii obositi, ne-a iesit in cale o caruta cu lemne ce cobora spre sat!

Domnul a fost tare amabil si ne-a dus si pe noi inapoi la rulota, iar pe drum ne-a povestit cum Iancu, armasarul lui viteaz, cara cu spor lemnele pentru foc de sus din munte, unde domnul are pamant. Nu are rost sa va spun cat de mult ne-a placut plimbarea cu caruta tuturor, dar mai ales copiilor!

In ultima dimineata, ne-am pregatit pentru o noua expeditie, de data asta la Pestera Ghetarul de la Vartop. Inainte de a pleca la drum, am mancat un mic dejun copios si nu am uitat sa ne spalam dintii in apa cristalina din barajul facut de tati al nostru.

Pe drum, ne-am oprit sa vedem si Izbucul Tauz, cea mai mare pestera scufundata din tara. Ne-a placut in mod deosebit plimbarea de prin padure pana la izbuc, mai ales cele doua poduri, peste care curajosii nostri au tinut mortis sa le treaca singuri. Mara si-a dezvoltat tare mult latura aventuroasa si e mereu dornica sa fie prima in tot ce facem 🙂

Este o noua etapa pentru noi, si anume sa facem excursii pe munte cu copiii pe jos. Daca pana acum ii duceam in sistemul de purtare si reuseam sa ne miscam cat de cat in ritm alert, acum suntem muuuult mai inceti 🙂

Marea provocare a fost sa urcam traseul de 40 de minute de mers pe jos pana la pestera cu doi copii infometati si obositi, dar care s-au descurcat de minune. Nu o sa mint, i-am carat pe amandoi pe umeri o buna bucata din drum, dar chiar si asa au fost admirabili.

Am aflat ca am avut parte de un noroc chior sa il intalnim pe ghidul de la Pestara Ghetarul de la Vartop in extra-sezon, fiind chemat de un grup de turisti care au intrat chiar inaintea noastra. Ne-am ambitionat si i-am dus si pe copii in interiorul pesterii si au fost extrem de curajosi. Ghidul ne-a dat tuturor lanterne, iar copiii le-au folosit cu incredere si au mers cu noi pana la capatul pesterii pentru a vedea locul in care s-a gasit cea mai veche urma a omului de Neanderthal din Romania.

Au fost 4 zile de poveste, asezonate cu de toate: de la nervi si dezamagiri pentru planificare proasta, pana la relaxare si implinire in cele mai spectaculoase peisaje de la munte, de la plimbari pe poteci line pe marginea paraului pana la cercetari prin cotloane inguste ale pesterilor.

Ca de fiecare data, am simtit ca sufletele noastre sunt acasa la munte, probabil s-au desprins candva din boarea racoroasa a diminetilor cu ceata, ori din freamatul brazilor de pe crestele inalte.

Cu siguranta a fost o experienta din care am invatat multe! Asa cum v-am promis la inceputul articolului, scriu cateva sfaturi pentru cei care se gandesc sa porneasca intr-o aventura cu rulota, fie ca aleg muntele sau marea, ori orase de prin tara sau strainatate. Speram sa va fie de folos!

Sfaturi utile pentru cei care doresc excursii cu rulota

• Intotdeauna, dar INTOTDEAUNA, verificati rulota inainte de a semna contractul de inchiriere. Noi am fost foarte impulsivi si ne-am bazat pe pozele trimise si pe increderea celui de la care am inchiriat. N-a fost o idee deloc buna, caci am primit alta rulota decat cea prezentata.
• In functie de nevoile fiecarei familii, e important sa fie verificate aspectele tehnice inainte de calatorie: sursele de alimentare sa fie functionale (bateria sa fie incarcata, sa existe cabluri pentru alimentarea la o sursa de curent la 220V), butelia de gaz sa fie incarcata, bazinul de apa sa fie umplut, frigiderul sa fie functional. In cazul nostru, bateria a fost descarcata si locatiile unde ne-am campat nu aveau sursa de curent, fiind zone neamenajate special pentru camping.
• Alegeti trasee cu drum cat de cat bun. Chiar daca nu e asfaltat, macar sa fie drum lin si sa aiba acces usor catre zona unde doriti sa campati.
• Atentie mare la felul in care conduceti! Rulota face balans la viteza foarte mare si exista riscul sa o rasturnati.
• Evitati sa franati brusc si asigurati-va bine inainte de a schimba banda sau de va lansa in depasiri. Va recomandam sa aveti experienta in manevrarea rulotei sau macar a unei remorci la manevrele de intoarcere sau dat cu spatele 🙂
• In functie de latimea masinii care tracteaza rulota, in unele cazuri sunt necesare oglinzi suplimentare pentru o vizibilitate mai buna.
• Verificati ca intreg mobilierul din rulota sa fie functional si 100% complet. In cazul nostru, unul din paturile originale a fost schimbat cu un pat normal de o persoana, care nu era deloc ancorat (nu ne-a incomodat atat de tare, pentru ca oricum am folosit rulota pentru somn doar cand era stationara, dar oricum…).
• Un lucru esential atunci cand e cald pe-afara este frigiderul, care ar trebui sa fie in stare de functionare, pentru a va pastra mancarea si bautura bune pentru mai multe zile.
• Aveti nevoie de apa curenta, atat pentru chiuveta, cat si pentru wc/dus.

Daca priviti mersul cu rulota ca pe o aventura in familie, sunt sigura ca o sa petreceti o vacanta memorabila, despre care va veti aduce aminte cu drag impreuna cu copiii peste ani si ani!

Sa aveti drum bun, iar daca ne intalniti prin campinguri sa ne trageti de maneca si sa ne salutati – ne-ar face mare placere sa intalnim si alti aventurieri pasionati de rulota, ca si noi!