Am așteptat vacanța asta încă de la începutul primăverii, întrucât ne-am hotărât ca acesta să fie cadoul de zilele noastre de naștere (a lui Steli și a mea). Așa că săptămâna asta a fost despre distracție, voie bună și relaxare!
Ați citit bine: relaxare! Da, se poate și cu doi copii mici să te relaxezi într-o vacanța de o săptămână la mare atunci când copiii au libertatea să exploreze în siguranță și să descopere locuri neatinse de prea mulți oameni.
Plus, foarte important, am încercat să le respectăm rutina lor zilnică pe cât posibil: micul dejun luat împreună în fiecare dimineață, masa și somnul de amiază în jurul orelor 12-13 (atunci copiii erau deja obosiți și oricum nu mai puteam rămâne în soarele puternic), și plimbarea de seară de dinainte de culcare.
În rest, am căutat să exploram cât mai multe locuri din zona asta minunată și să vedem în fiecare zi cel puțin o locație nouă.
Am luat avionul către Bari din Cluj-Napoca și am ajuns de dimineață, la fix pentru a face călătoria cu trenul către Polignano a Mare, înainte de soarele dogoritor al amiezii. Ne-am cazat la B&B Quattro Elementi, un apartament la două străzi distanță de Piazza Aldo Moro, punctul central al orașului vechi.
Noi am nimerit probabil în cea mai frumoasă perioadă a anului, cea când italienii îl sărbătoresc pe San Vito Martire, protectorul orașului, ocazie cu care cele mai importante figuri ale urbei mărșăluiesc pe toate străduțele înguste, purtând ofrande și cântând.
Orașul a fost animat în fiecare zi cu spectacole de muzică de fanfară ce se auzeau pe fiecare stradă, procesiuni religioase, dar și concerte de muzică italienească și un mare foc de artificii.
Polignano a Mare e un orașel pitoresc dezvoltat pe stâncile de la Marea Adriatică, cu străduțe înguste și pietruite, pline de tot felul de obiecte de artizanat, în special din ceramică.
Prima dată am văzut marea de pe Terrazza Santo Stefano de vizavi de plaja Cala Porto, unde am și coborât pentru a încerca apa. Plaja e doar cu pietre, am stat doar până am făcut o baie cu copiii și apoi am pornit să cutreierăm orașul vechi.
Dinspre Cala Porto se poate ieși către podul Lama Monachile, care traversează celebra Via Traiana, pe unde vă recomandăm să mergeți la pas, nu cu căruciorul 🙂
Orașul vechi ne-a încântat cu străduțele lui pavate și micile balcoane de unde puteam privi marea și stâncile abrupte, de unde unii băieți curajoși săreau în mare. Tare mult mi-am dorit să ajung pe faleza înaltă, să inspir aerul sărat și să îmi umplu rezervorul de fericire!
Am dansat cu copiii la statuia cântărețului Domenico Modugno, faimos în toată lumea datorită melodiei “Nel blu dipinto di blu” (“Volare”), căci am prins acolo un tur ghidat care a pornit celebra melodie și toată lumea a cântat la unison!
Seara ne-am petrecut-o în orașul vechi, care prinde viață noaptea: e plin de turiști, de artizani și de localnici care se întâlnesc pentru a socializa. I-am admirat pe italieni pentru felul în care își acordă atenția cuvenită: se îmbracă elegant, sunt demni și se vede că prețuiesc viața bine trăită.
Am descoperit “piscina” naturală de lângă Grottone, unde ne-am bălăcit în apă caldă, iar copiii au putut să descopere o mulțime de vietăți în mediul lor natural: pești, crabi, scoici, alge – nu mai conteneau să ni le arate, fericiți că le pot atinge fără teamă.
Contrar a ceea ce multa lume consideră o locație kid friendly la mare, Mara și Andrei s-au distrat de minune pe stâncile de la Grottone, unde au putut să exploreze în voie toate “piscinele”, cum le-a numit Mara. Să rețineți doar să vă încălțați cu crocsi comozi, pentru ca picioarele să nu sufere!
După fiecare porție de soare și baie în apă, burticile noastre au fost ospătate cu cea mai bună mâncare din fructe de mare și pește proaspăt aduse din mare. Mara a devenit fanul tuturor fructelor de mare, gătite în orice fel, și m-am bucurat să văd cât de mult îi place mâncarea italienească, indiferent că e vorba de o mie de feluri de paste, pizza sau risotto.
Am vrut tare mult să mergem cu copiii la Zoo Safari și la căsuțele trulli din Alberobello, așa că am închiriat o mașină și astfel am putut să dedicăm o zi special pentru aceste două destinații. Tare plăcut surprinși am fost când am văzut că ne-au dat un Fiat 500, o mașină tipic italienească, micuță și cochetă, în care am încăput lejer timp de o zi!
Ne-am plimbat cu atenție printre tigri, lei, cămile, elefanți, struți, zebre, girafe și muuuulte alte animale sălbatice la Zoo Safari, unde copiii au fost fermecați de animale pe care le văzuseră până atunci doar la televizor sau în cărți.
Te poți plimba în voie pe străduțele din zonele atent păzite de către personalul de la zoo, unde, deși ești înconjurat de atât de multe animale periculoase, ești în permanentă siguranță. Multe animale s-au apropiat de mașină îngrijorător de mult și ne temeam să nu zgârie mașina închiriată, nu că ne-ar răni pe noi!
Ne-am plimbat apoi prin restul parculului, inclusiv în zona de distracții, unde am căutat să ne răcorim pe la orice colț de umbră sau prin dușuri de apă pulverizată.
Am plecat spre Alberobello, iar copiii și-au făcut somnul de amiază pe mașină, la fix pentru a fi în formă pentru o nouă tură de plimbări pe străzile superbe cu case Trulli – înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Lângă biserica Sant´Antonio ne-am odihnit în parcul de vizavi, unde am ascultat un concert de muzică de fanfară din cadrul Festa di Sant’Antonio di Padova (Sărbătoarea Sfânutului Anton de Padova), care este – conform wikipedia – poate, cel mai venerat sfânt din toată creștinătatea, adorat pentru minunile pe care le-a făcut. Aici am găsit un parc de copii, unde pentru prima dată am văzut un leagan special conceput pentru copiii cu dizabiliăți (în scaun cu rotile).
Am reușit la final de zi să facem și o poza de grup cu prietenii noștri, călători și ei în zona coastei Mării Adriatice!
Aniversarea mea s-a terminat pe terasa unui local minunat, La Terrazza, cu priveliște excelentă către plaja Cala Porto, unde amândoi copiii au capitulat la final de masă, fapt care nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin oraș și să savurăm câteva momente liniștite în doi 🙂
Polignano a Mare are și câteva zone cu plajă mai lină, cu pietriș fin și apă perfectă, una dintre ele fiind Lido Cala Paura. Aici se pot închiria și umbreluțe de soare, iar copiii au profitat din plin de libertatea de a intra și ieși din apă și de a căuta cele mai interesante pietre colorate de pe plajă.
La final de zi, am facut un picnic ad-hoc pe plaja de la Cala Porto, unde am mâncat cireșe și am admirat corabia “piraților”, cum au numit-o copiii!
În una din zile, am închiriat biciclete pentru a merge în Monopoli, un orășel tare fain din apropiere, unde se poate ajunge și cu trenul, însă am preferat să mergem cu biciletele, pentru a ne plimba în voie pe distanțe mai lungi și în centrul orașului vechi.
Soarele arzător și ora amiezii ne-au îndreptat spre plajă, pe care am găsit-o surprinzător de aproape, exact lângă zidurile orașului. Ne-am răcorit în apa lină și curată, ne-am jucat în nisipul suuuuper fin (copiii mi-au facut “masaj” cu nisip), apoi am mâncat ceva lipii cumpărate de lângă plajă, pe care nu vi le recomandăm din păcate, pentru că sunt pline de ulei și total neapetisante.
Copiii au dormit pe plajă, la adăpostul umbrei, timp în care am putut să savurăm câteva zeci de minunte în doi, ca pe vremuri. Am pornit apoi cu bicicletele să descoperim și restul orașului, astfel am ajuns până la farul din zona portuară.
Am rămas încântați de experiența pe biciclete, pentru că am putut să vedem o foarte mare parte din oraș într-un timp relativ scurt, în care copiii au stat liniștiți în scaunul de copii. Apoi, ne-a plăcut și datorită pistelor speciale de biciclete (destul de puține însă, mai mult în afara orașului), dar și a peisajelor pe care le-am putut admira, când am avut marea alături de noi aproximativ tot drumul.
Am ajuns în Bari în ultima noastra zi de vacanță și am găsit un oraș încărcat de istorie, însă vizibil mai sărac și mai puțin turistic decât celealte din Puglia pe care le-am vizitat până acum. Am trecut pe lângă Castello Normanno-Svevo și ne-am plimbat prin centrul istoric în căutarea unui loc unde să mâncăm (mersi, Andreea, pentru pontul cu hamburgheria hamP, ne-a placut!).
Pe străduțele cochete din orașul vechi, lumea își trăia viața ca în orice altă zi normală: femeile făceau renumitele paste locale orecchiette, pe care le uscau la aer chiar în fața casei, iar bărbații jucau tot felul de jocuri locale, în timp ce copiii se distrau în voie în jurul caselor.
Mare iubitor de orice vehicul motorizat, Andrei a fost fermecat de toate scuterele de pe strazile Italiei! S-ar fi oprit la fiecare în parte să le încalece și să le “tureze”, dacă nu l-am fi luat pe sus, uneori plângând, pentru a ne continua drumul.
Am asistat întâmplător la o nuntă în catedrala Maria Santissima della Madia din Bari și am rămas surprinși să vedem că mirii s-au deplasat cu o mașinuță mică ce oferă transferul de la hotel la diferite locații, nicidecum cu o limuzină luxoasă, cum se obisnuieste la noi. Puțin mai târziu, la o altă bisericuță la câteva străzi mai departe, am zărit și un Fiat 500 vechi, împodobit de asemenea pentru nuntă!
A fost de departe cea mai frumoasă vacanță de vară pe care am avut-o până acum cu copiii, în care parcă s-au așezat lucrurile așa cum ne-am dorit: am reușit să ne și relaxam la soare și baie în Marea Adriatică, dar ne-am și aventurat în stilul nostru propriu cu bicicletele sau cu mașina în mici orașele din apropiere. A fost o vacanță cu adevarat memorabilă!