A trecut mai bine de o săptămână de când ne-am desprins parcă de lumea obișnuită și am intrat pe tărâmul de vis al Poșăgii de Jos și ale sale împrejurimi de poveste.
Să vă spun cum a fost La Știubei! Pe foarte scurt: de vis! Dacă ar fi să detaliez, aș putea să vă povestesc multe și bune, deși din patru zile de festival am reuși să fim prezenți doar în ultimele două. Dar lasă că la anul o să facem totul posibil ca să fim pentru tot weekendul, atât de mult ne-a plăcut!
Hai să vă povestesc despre festivalul de voie bună:
Festivalul La Știubei este un eveniment anual care se desfășoară în comuna Poșaga, din Munții Apuseni. Principalul scop al festivalului este acela de a promova și celebra locurile, comunităţile şi ecosistemele locale. (…) Nume ca Poșaga, Scăriţa-Belioara, Jidovina, Casele sau Porţile Zmeilor poate nu vă spun mare lucru acum, dar la finalul zilelor de festival pariul nostru este ca ele să devină repere sigure în geografia mentală a fiecărui participant.
Am ajuns destul de târziu sâmbătă seara, ne-am pornit pe traseu în jur de ora 19:30, hotărâți să ajungem pe jos împreună cu copiii până sus în camping. Am luat-o la pas cu rucsacii în spate și cu copiii de mână, îndemnându-i să ne mișcăm rapid, ca să nu ne prindă seara sau ploaia.
După ce am trecut mai bine de jumătatea traseului de 5 km până la camping, a început să picure tot mai tare, dar norocul a fost că ne-au ajuns din urmă două mașini ale organizatorilor, care ne-au luat și pe noi.
Și ce să vezi, într-una din mașini ne-am întîlnit cu o familie cu care urma să ne vedem la festival! Ce mică e lumea, nu?
Pe când am ajuns la camping, ploaia s-a oprit și ne-am bucurat ca niște copii mici de curcubeul ce a apărut pe cer!!
Știți ce a fost cel mai fain la festival? Faptul că oamenii ăștia au făcut tot ce e omenește posibil să te facă să te simți cel mai bine acolo.
Ne-au făcut turul locației, ne-au povestit ce și de unde să luăm, ne-au spus unde să campăm pentru ca să nu fie prea mare gălăgia de la muzică și de la focul de tabără de peste noapte, ne-au ajutat să ne instalăm cortul, ne-au dat mâncare caldă, gătită de ei la fața locului… ce mai, ne-am simțit ca niște oaspeți de gală. Și ce e și mai fain e că toată lumea cu care am povestit despre La Știubei ne-a spus aceleasi lucruri bune!
Un lucru demn de menționat e felul în care organizatorii au pus la dispoziție apa curentă, prin instalații meșteșugite cu dibăcie de Iancu pentru a te putea spăla oricând în mijlocul câmpului, atât la tevi cu robinet, cât și la dușul improvizat.
Seara a continuat cu muzică faină, proiecţii de film în aer liber, discuţii la foc de tabără și sarmale la ceaun.
În serile de dinainte au fost și ateliere de meşteşuguri tradiţionale și expoziţii de fotografie, dar noi nu le-am prins. Mi s-a părut o idee așa de faină că au făcut o mică bibliotecă de istorie şi tradiţii locale.
Duminică abia am așteptat să testăm toboganul cu apă şi piscina, dar până la urmă doar Mara a fost destul de curajoasă ca să alunece pe toboganul cu apă rece, trasă direct din știubei. Și s-a distrat de minune, după cum se vede!
https://www.facebook.com/aventuriincinci/videos/1106943426126493/
Trebuie să vă mai zic despre zonă de relaxare cu hamace, aflată la o distanță suficient de mare de “gălăgia” festivalului, într-o pădurice de mesteceni. Am stat împreună cu copiii și ne-am relaxat, unii citeau cărți, alții povesteau… a fost magic!
Singurul lucru ce nu ne-a plăcut La Știubei a fost că am ajuns târziu și am stat prea puțin. Cu părere de rău, duminica la amiază ne-am despărțit de oamenii faini de acolo și am pornit agale pe jos spre casă.
Dar cum sezonul ploilor de în toi, ne-a prins o răpăială de zile mari și a trebuit să ne adapostim sub copertina cortului, la adăpostul câtorva copaci de pe marginea drumului. Am reușit să îi îmbrăcăm pe copii în hainele de ploaie la fix înainte să înceapă potopul, iar pe noi ne-a udat până la piele.
După mult noroi călcat în picioare, copiii au obosit pe final de drum și Mara a capitulat în cârca lui Steli, înainte să ajungem la mașină.
Una peste alta, a fost una din cele mai faine experiențe pe care le-am avut în ultima vreme și chiar și acum, după atâta timp, încă sunt cu zâmbetul pe buze când mă gândesc la ediția urmatoare, pe care abia o aștept!
La câteva zile distanță de festival, am stat de vorbă cu câțiva dintre oamenii care au făcut posibil acest eveniment, în primul rând pentru a le mulțumi, și apoi pentru a afla câteva detalii despre ce a însemnat organizarea festivalului La Știubei și despre planurile lor de viitor.
Iată mai jos ce am aflat:
Cum a luat naștere festivalul La Știubei?
Festivalul a luat naștere din inițiativa lui Vasile Lupu, un tânăr din Poșaga de Jos, căruia apropiații îi spun Lupu. Acum doi ani a organizat o întâlnire la nivel mai mic la Știubei, care, din păcate, datorită vremii nu și-a atins scopul. A plouat non stop și nu s-a mai putut urca din sat nici pe jos, nici cu mașina. Ulterior, în jurul acestui nucleu inițial s-a coagulat un grup mai larg de prieteni care, în urma a mai multe întâlniri și discuții (mai în glumă, mai în serios) a ajuns la ideea unui festival dedicat în exclusivitate acestui loc.
Ce a însemnat pentru voi organizarea festivalului? Cum s-a implicat fiecare dintre voi, cum v-ați împărțit sarcinile?
A fost o adevarată provocare. Nu aveam nici o idee ce o să presupună toată treaba asta. Însă, datorită faptului că fiecare dintre noi lucrează în domenii total diferite, ne-a ajutat să dezvoltăm multe idei și să fim atenți la detalii. Luând în considerare jobul, hobby-urile fiecăruia, am stabilit pentru fiecare sarcini de îndeplinit: promovare, instalații de apă, creație texte, gătit etc.
Care a fost cea mai mare provocare pentru voi în ceea ce privește evenimentul?
Faptul că nu am știut la ce număr de participanți să ne așteptăm.
Ce feedback ați primit de la participanți? Care a fost cel mai apreciat moment din festival?
Am primit multe mesaje în care lumea ne-a felicitat pentru organizare. Toți au fost încântați de locație, mâncarea a fost delicioasă. Numai lucruri bune.
Ce planuri aveți pentru ediția viitoare?
Prea multe 
. Deja, pe măsură ce sosea lumea la festival am început să dezbatem idei pentru ediția următoare. Am discutat plusuri și minusuri, aspecte organizatorice. Vrem să fie mai multe activități în timpul zilei. Diferite ateliere, mai ales activități pentru copii – unul dintre lucrurile care ne-a surprins plăcut la această ediție a fost să vedem cât de multă lume și-a adus copiii la festival și vrem să răspundem acestui lucru cum se cuvine. Lumea să fie cât mai implicată, să aibă șansa să interacționeze mai mult. De altfel, una dintre ideile cu care am pornit la drum a fost aceea de co-creație a festivalului, în care participantul nu este doar un element pasiv căruia i se servește o serie de produse de-a gata, ci poate contribui activ la desfășurarea evenimentelor.
Pentru anii care vin va fi important să păstrăm echilibrul între calitate și cantitate. Nu vrem să ajungem la mii de participanți, ci să pastram atmosfera plăcută și voia bună de anul ăsta.
La Știubei în câteva cifre
- peste 200 de participanți pe parcursul celor 4 zile
- apogeul a fost ziua de sâmbătă
- 14 organizatori + foarte multă lume a dorit să contribuie într-un fel sau altul la proiect
- peste 700 de plăcinte pregătite de Andrei Plăcintarul
- circa 500 de sarmale au fiert în 2 ceaune
- iedul s-a ‘scăldat’ în vreo 120 litri de ceaun
*Pozele sunt realizate de Lens Reflex, mai puțin cele la care am trecut comentarii.