Pentru mine, Crăciunul s-a întâmplat cu o săptămână mai repede ca fila din calendar să arate 25 decembrie.
Atunci am fost toată familia împreună şi am făcut pozele astea minunate, dar, mai mult decât atât, m-am simțit conectată cu ei și am simțit că zilele petrecute împreună mi-au tihnit într-adevăr!
Crăciunul a fost…
… atunci când a nins ca-n poveşti, cu fulgi mari ce mă gâdilau pe nas, în timp ce ne îndreptam spre casă!
… atunci când am șezut lângă bradul împodobit și l-am ornat cu globuri din ciocolată, spre dezamăgirea puilor, care ar fi vrut să le înfulece pe toate, toate!
… când ne-am jucat, ne-am hârjonit, ne-am cățărat și ne-am rostogolit fără griji pentru hainele de sărbătoare!
… când am citit povești despre nașterea lui Isus în iesle și ne-am șoptit dorințele din scrisoarea către Moș Crăciun, cu promisiunea că vom fi buni în continuare!
… când ne-am acoperit de confetti și de zăpadă artificială, și am râs din toată inima, ca niște copii mici!
… când cadourile au servit doar pentru decor și nu a contat ce s-a ascuns sub hârtia de ambalaj.
… când am râs împreună cu copiii şi nepoțeii mei din cine mai ştie ce, pentru că ei văd magie peste tot în jur şi îmbracă bucuria asta cu adevărat!
…când a fost suficient să fim doar noi, împreună, fără să mai fie nevoie de ceva în plus, fără telefoane verificate sau mesaje cu urări scrise din politețe.
… când am putut fi aproape de bunica mea, când, pentru câteva momente, am stat și doar am ascultat-o povestindu-mi despre întâmplări din viața ei, de mult apusă…
… când i-am văzut sclipirea pe fața-i blândă, atunci când revedea cu ochii minții sărbătorile de pe vremuri şi am ştiut că, pentru câteva momente, a fost din nou printre cei 11 frați şi surori ai ei, aşa cum i-am prins şi eu, acum câțiva ani, la sărbătorile din familia mare a bunicii, în “clanul Turcoaicelor”!
… în sâmbăta aia magică, de acum o săptămână, când ne-am cufundat într-o pătură călduroasă şi ne-am uitat toți, împreună, la un film de Crăciun.
… când am putut savura o masă gătită de mama şi de sora mea, fără grabă, și ne-a tihnnit mâncarea așa cum nu s-a mai întâmplat de mult timp!
… când, după prea mult timp, am ajuns acasă la părinții mei, acolo unde amintirile răsar din fiecare colț de casă.
Crăciunul nu-i atunci când e 25 decembrie în calendar… e atunci când îl simțim în sufletul nostru!
PS: Le mulțumesc prietenilor noștri de la mirrorism.com pentru pozele minunate, e deja al doilea an în care suprind Crăciunul în familia noastră din Mediaș – o tradiție pe care vrem să o păstrăm pentru cât mai mult timp!