Aventura nordică: 17 zile cu van-ul din Cluj, România până în Nordkapp, Norvegia și retur - partea 2
Prima parte din #AventuraNordicaIn5 o puteți citi aici.
În urmatoarele 5 zile din călătoria noastră, am avut ocazia să cunoaștem pe pielea noastră ce înseamnă cu adevărat nordul sălbatic, atât cu vremea capricioasă, cât și cu drumurile alunecoase, dar mai ales cu întunericul îndelungat specific iernii polare…
Ziua 6, 7 și 8: Kittilä (Finlanda), zile de relaxare
Drumul până la cazarea noastră a fost… interesant, ca să zic așa! Am plecat din Rovaniemi către nord, unde am rezervat o cabană pentru zilele de Crăciun – urma să ne relaxăm câteva zile fără să conducem, aveam mare nevoie de puțin timp fără să fim în mișcare.
Dar până acolo ne-au trecut niștre transpirații, deoarece am ales o rută mai scurtă, pe un drum care s-a dovedit a fi echivalentul unuia forestier de la noi din țară: nedezăpezit, neluminat, fără indicatoare de niciun fel, fără niciun semn de civilizație. 😂
Am ajuns până la urmă la cazarea de poveste pe care am ales-o pentru zilele de Crăciun, o cabană tipic nordică, unde ne-am făcut repede comozi și am încropit o cină lejeră.
Zilele de la cabană au curs așa de lin, cu clătite de dimineață, plimbări prin pădurea din jurul cabanei, cu derdeluș făcut de Steli și copiii în spatele casei, dar mai ales cu vizitarea hotelului de gheață din apropiere – o mare surpriză pentru noi toți!
În interior există chiar și un Luxury Ice Suite, un dormitor extravagant cu pat din gheață, care poate fi închiriat pe timp de noapte pentru “modicul” preț de 4500 euro (sursa)!!
Unele încăperi erau încă în lucru și am putut vedea la fața locului cum se creează sculpturile de gheață, dar apoi am aflat și mai multe informații din documentarul How it’s made care rula în sala de cinema – cu adevărat impresionat câtă muncă depun oamenii ăștia ca să construiască minunăția asta de atracție an de an!
Tare mult ne-a plăcut la barul de gheață, unde ne-am delectat cu o băutură caldă, dar și cu shot-uri servite direct din pahare de gheață!
La final, după ce ne-am învârtit de multe ori prin toate încăperile și copiii s-au săturat de dat pe toboganul-corabie dintr-una dintre săli, am mers în interior la căldură să mâncăm în restaurantul lor din bușteni Krouvi. Aici am servit cea mai delicioasă supă din carne de ren, dar și supă de somon sau de legume, împreună cu pâini calde cu unt – mmmniam…un răsfăț!
Restul zilelor de Crăciun le-am petrcut la căldurică, lângă focul din șemineu, sau tolăniți pe canapea la filme și desene animate, ne-a tihnit atât de bine să nu facem nimic!
De Crăciun am încropit o masă festivă din ce am avut la îndemână și tare bine ne-a ieșit! Am încercat să ne bucurăm și de un mini-brăduț de Crăciun pe care l-am pus pe masă, cu ornamente făcute din te miri ce – important e că am fost împreună și totul a fost minunat!
În ultima zi, l-am făcut o supriză copiilor și i-am dus la ferma de reni Meän Porot de lângă Ylläs, pentru o plimbare cu sania trasă de reni. Am aflat despre ferma asta din întâmplare, pe când făceam o plimbare prin pădure cu Steli și am intrat să vedem despre ce e vorba.
Fiind în cea mai aglomerată perioadă a anului, de Crăciun, am reușit să facem o programare la ora 9 dimineața, când încă mijea de ziuă, așa că nu au ieșit cele mai bune poze… dar amintirile au rămas tare bine întipărite în minte (poate și din cauza vântului tăios și a promoroacei din cea mai caldă dimineață din ultima vreme, după spusele celor de la fermă…).
Înainte de a porni pe traseul de aproximativ 2 km cu sania, am început cu o cafea și cu o patiserie locală numită mettäkako, în timp ce ascultam poveștile despre de reni (puteți citi și voi aici despre viața și munca renilor).
La finalul excursiei cu sania trasă de reni, i-am recompensat pe renii noștri cu niște licheni, apoi ne-am încălzit și noi puțin la focul de tabără. Am avut ocazia de asemenea să vedem cum arată lavvu (sau kota/umpilaavu), un cort tradițional finlandez folosit mai demult de crescătorii de reni ca să își urmeze turmele, care are o vartă de foc și piei călduroase, care să facă viața mai ușoară în frigul Finlandei.
Aventura noastră însă urma să continue pentru încă multe alte zile, așa că am luat-o din loc cu sufletul plin de încântare și mulțumire pentru tot ce ne-a fost dat să trăim până acum, dar și cu inimile deschise pentru ceea ce urma să vină!
Ziua 9: Kittilä (Finlanda) – Alta (Norvegia) – Honningsvåg (Norvegia), aprox 580 km
După vreo 2 ore de condus, ne-am dat seama că era deja amiaza și asta era cam toată lumina de care urma să avem parte în ziua aia, așa că ne-am oprit la o pauză de învoirare în zăpadă pe un lac mai mic din apropierea drumului, in the middle of nowhere. Zăpada ce acoperea lacul ne venea peste genunchi (nu o lăsați pe Mara să vă ducă în eroare, e așa de ușoară că nici nu se afundă în zăpadă!).
Avem cu copiii un joc pe care îl facem de fiecare dată când vedem un cer colorat: ne imaginăm ce aromă ar avea dacă s-ar putea mânca? De data asta, cerul a avut gust de caisă cu afine și puțină frișcă, yum!
La scurt timp după ce ne-am pornit la drum, ne-a ieșit în cale o turmă de reni care pășteau liniștiți pe drum și pe marginea drumului! Deși e pline de semne de circulație care ne avertizează să avem grijă la reni, nu îi văzusem până atunci liberi, în natură. A fost un moment atât de frumos, ne-am bucurat împreună cu copiii și ne-am oprit să le facem câteva poze!
Pe înserate, următoarea oprire a fost în Alta, Norvegia. Am ales un oraș mai mare din drumul nostru spre Capul Nord, unde plănuiam să înnoptăm într-o zonă cât mai aproape de obiectiv.
După o masă copioasă pentru unii și dezamăgitoare pentru alții (ghiciți din poză care-i unul și care-i altul? 🤔), am ieșit din restaurant într-o ninsoare cu fulgi maaaaari, ca niște pene! Ne-am bucurat, încercând să prindem câți mai mulți cu gura, așa că ne-am mai plimbat puțin prin centrul orașului. Așa am ajuns la un patinoar construit fix în mijlocul unei piețe, unde am fost invitați să ne echipăm cu patine și să ne bucurăm de mișcare!
A fost o experiență-cadou faină pentru toți, de care am profitat cu bucurie! Interesant a fost faptul că gheața era îngrijită chiar de către patinatori, care aveau la dispoziție o lopată tare ingenioasă cu care oricine putea îndepărta zăpada (chiar și Andrei, bineînțeles!).
Am luat-o din loc seara târziu, iar, curând după aceea, ninsoarea de poveste din Alta s-a transformat într-o vijelie urâtă, cu vizibilitate redusă, care te ținea mereu în priză ca să nu derapezi de pe drum. Mergeam de-a lungul fiordurilor, însă nu vedeam nimic din cauza întunericului și a viscolului, și devenea din ce în ce mai greu să conduc.
După ce am trecut de Nordkapptunnelen (North Cape Tunnel), am mai mers puțin, dar bateriile ne-au lăsat, așa că am tras pe dreapta pentru puțină odihnă, înainte de a porni de dimineață spre Capul Nord – cel puțin așa credeam noi, dar lucrurile urmau să ia o întorsătură total neprevăzută, care ne-a încetinit aventura pentru ceva timp!
Ziua 10: Honningsvåg (Norvegia) – blocați în oraș
În următoarea dimineață, la prima oră, ne-am trezit cu gândul de a fi primii la Capul Nord (Nordkapp) și de a petrece cele câteva ore de așa-zisă lumină admirând fiordurile. Mare ne-a fost mirarea când am ajuns la primul indicator cu drum închis! Ni se părea absurd să fie drumul închis acum, după ce trecusem prin vijelia de aseară – acum era vreme decentă față de aseară, vizibilitate bună, doar bătea foarte tare vântul.
Când am ajuns la prima barieră, mai erau doar 26 km de parcurs până la Capul Nord. Ni se părea atât de nedrept că nu puteam ajunge mai departe… Ne-am resemnat și am făcut cale întoarsă spre oraș, unde am dat peste localnici care ne-au descurajat, spunând că pe vremea asta nicio șansă de a se deschide drumurile astăzi… Am cerut informații și de la centrul turistic local și așa am aflat că și drumul ce duce înapoi spre continent e închis – asta însemna că suntem blocați aici în oraș!!
Am aflat că era ceva ce se întâmpla destul de des pe-aici, dar speram totuși să nu dureze prea multe zile… Ne-a fost de mare folos o aplicație locală ce monitorizează drumurile închise – care spunea că mâine dimineață se preconiza că se va deschide drumul care ne interesa pe noi, așa că nu aveam altceva de făcut decât să așteptăm.
Am profitat de timpul liber (mult!) de care aveam parte, iar după o cafea mult râvnită (aici localurile se deschid abia după ora 14) și după ce am văzut cu ochii noștri cât de drastic se poate schimba vremea de la un minut la altul, am ales să vizităm muzeul orașului.
Și bine am făcut, căci am avut ocazia să aflăm o mulțime de chestii interesante despre istoria Honningsvåg, despre viața oamenilor de aici, despre pesuit și multe altele.
În caz că erați curioși cum mâncăm în van sau cum ne petrecem timpul când nu suntem în mișcare, ia priviți mai jos ce bine ne descurcăm! Masa se servește pe cutiile de bagaje, care apoi devin suport pentru ecran pentru un film sau două- cât ne țin puterile, apoi somn ușor!😴 Visul tuturor din noaptea aceea a fost ca a doua zi de dimineață să vedem că drumul spre Capul Nord e liber și că putem ajunge acolo.
Rămâi cu noi pentru a afla aventurile noastre mai departe!
Partea 1 din #AventuraNordicaIn5 (partea 3 va urma)
Mulţumesc pt aventura voastră.
Abia aștept episodul următor 😜