Aventura nordică: 17 zile cu van-ul din Cluj, România până în Nordkapp, Norvegia și retur - partea 1
Am reușit s-o facem și pe asta!
Ne gândeam cum să ajungem în satul lui Moș Crăciun, ca să le facem o surpriză Marei și lui Andrei, care își doreau de foarte mult timp să îl vadă pe moșu’ la el în sat. De vreo 2-3 ani încoace, în fiecare an auzim aceeși dorință în scrisoarea către moș: vrem să vedem satul tău, vrem să îi întâlnim pe spiriduși, vrem să îi vedem pe renii moșului!
Din momentul în care Steli a venit cu ideea de a porni în aventura nordică până în Laponia cu van-ul, am știut că va fi cea mai mare aventură a noastră ca familie. Ne-am hotărât să profităm de vacanța de iarnă a copiilor și de zilele libere rămase de la job, așa că am hotărât să plecăm în 20 decembrie, ca să ajungem în Ajun în satul moșului, fără să știm exact când ne vom întoarce (aveam data maximă setată ca fiind 7 ianuarie, ultima zi liberă de la stat din perioada vacanței noastre).
Planul era să mergem până în Finlanda pe o rută și să ne întoarcem pe altă rută, ca să vedem cât mai multe orașe cu ocazia asta – ceea ce am și făcut. Nu știam de la început că vom mai adăuga un punct important și foarte provocator la itinerariu (Capul Nord), dar… nu am mai fi aventurieri dacă totul ar fi ușor cu noi, așa-i?
Ziua 1: Cluj – Varșovia (Polonia), aprox 1000 km
Aventura noastră a început din seara de 20 decembrie, imediat după concertul de Crăciun al corului şi orchestrei Liceului Waldorf, unde Mara a interpretat-o pe Maria. A fost un eveniment tare important pentru noi, așa că am vrut neapărat să fim aici, ceea ce a amânat puțin plecarea. Urma așadar să plecăm seara târziu, ca să putem conduce cât mai mult fără traficul de peste zi.
Steli a condus cam toată noaptea pe ruta România – Ungaria și o parte din Slovacia, de unde am preluat eu. Am făcut cu toții o pauză de somn înainte de a intra de dimineață în Varșovia, Polonia.
Prima noapte, evident, am dormit-o în van – era marea curiozitate pentru toată lumea: cum ne vom descurca, cum vom încăpea toți la somn? Nu am făcut un test de-adevăratelea, în sensul că atunci când am cumpărat salteaua de 140 cm lățime (care a încăput foarte bine și de-a latul, și de-a lungul, în funcție de cum am aranjat scaunele în van), doar ne-am întins toți patru și am zis că încăpem ok. Evident că nu am încăput bine 
, dar ne-am reconfigurat de vreo două ori modul de somn până am găsit într-un final formula ideală.
Ne-am propus ca tot drumul să fie o experiență frumoasă și, cum ne aflam în perioada Crăciunului, ne-am dorit să ne oprim la cât mai multe târguri de Crăciun de pe traseul nostru. Primul târg vizitat a fost cel din Varșovia, unde am ajuns de dimineață exact la deschidere, așa că nu a fost prea aglomerat. Pe când ni s-a făcut frig și foame de la atâta plimbat, ne-am oprit să mâncăm niște preparate locale poloneze la Zapiecek, unul dintre cele mai căutate localuri din oraș – am aflat asta când am văzut coada lungă ce s-a format între timp!
Ne-am mai plimbat pe străduțele cu zeci de magazine cu suveniruri făcute din chihlimbar, Marea Baltică fiind renumită pentru chihlimbarul său, dar și printre clădirile cu arhitectură atrăgătoare, cu cărămidă și fațade pictate.
Restul zilei l-am petrecut pe drum înspre Riga, copiii la joacă și citit în spate, eu și Steli cu rândul la condus. Am dormit din nou în van, de data asta mai rău decât în prima noapte, ne-am trezit mai șifonați și foarte dornici de o cafea bună și de niște croissante proaspete.
Ziua 2: Varșovia (Polonia) – Riga (Letonia), aprox 670 km
Am rămas foarte plăcut impresionați de micuțul târg de Crăciun de la Riga, cu o atmosferă foarte rustică. Deși am prins vreme ploioasă și ceață, am avut impresia că am nimerit în mijlocului unei scene din trecut: de la standurile cochete din lemn decorate cu butoaie, coșulețe din nuiele și multe ghirlande de brad, la felul în care oamenii găteau în ceaune sub ochii tăi mâncarea ce o vindeau la tarabe, la fumul care te învăluia și băuturile calde care te îmbiau să te încălzești – totul a fost feeric – mai puțin crizele de nervi ale lui Andrei, ha ha!
Cel mai mult mi s-a lipit de suflet caruselul vechi din lemn cu animăluțe sculptate, care încă funcționează! Păcat că nu am avut mai mult timp la dispoziție ca să explorăm mai mult din oraș, dar cu siguranță rămâne pe lista noastră de orașe unde ne dorim să revenim!
Ziua 3: Riga (Letonia) – Tallinn (Estonia) – Helsinki (Finlanda), aprox 850 km
Din Riga am pornit mai departe către Tallinn, de unde urma să luam un feribot care să ne treacă în Helsinki. Drumul de-a lungul Golfului Riga înspre Tallinn e absolut minunat, mergi ceasuri întregi printre șiruri de pini, de-a lungul arei protejată Tuja – Vitrupe.
Am oprit pe marginea drumului ca să vedem plaja de la Marea Baltică și am înghețat efectiv făcând poze, pentru că nu ne mai săturam de peisajele sălbatice ce ne tăiau respirația (se poate să fi fost totuși vântul mega-puternic care ne-a lăsat fără suflu, dar hei, cine a rămas cu amintiri speciale de aici?
).
Am ajuns mai repede în port, așa că am avut timp să vizităm și centrul orașului vechi din Tallinn, cu străduțele pavate din cetatea veche. Sunt multe taverne drăguțe care te îmbie să le treci pragul, la fel și multe magazine cu suveniruri atrăgătoare.
Am mâncat o pizza bună și rapidă la Margherita Pizzeria & Trattoria, ca să ne încadrăm în timp cu plecarea, apoi ne-am îmbarcat pe feribot, unde fiecare a avut parte de o surpriză: copiii au avut jocuri video de care nu s-au dezlipit tot drumul, iar noi am făcut cumpărături în duty free-ul de pe navă (how cool is that: să ai duty free pe ferry?
).
Ziua 4: Helsinki (Finlanda) – Oulu (Finlanda), aprox 610 km
În Helsinki am luat prima cazare, aveam nevoie de odihnă mai bună și un duș cald după atâta timp pe drum. Ne-a plăcut tare mult la Hotel Rantapuisto, aflat într-o zonă pitorească de la malul mării Baltice, înconjurat de o pădure de brazi și de plaje nisipoase. De obicei când rezervăm hoteluri, căutăm să aibă și micul dejun inclus, iar aici a fost incredibil de bun!
Am vrut să vedem puțin din farmecul Helsinki-ului, dar vântul și ploaia tăioasă nu prea ne-a dat de ales decât să vizităm Old Market Hall, o piață acoperită unde găsești toate bunătățile finlandeze: salam din carne de ren, cârnați din carne de urs, pește proaspăt (am văzut cum se feliază super subțire somonul file), dar și multe alte preparate locale, dulciuri sau alcool.
Eram deja în data de 23 decembrie și încă mai aveam de parcurs peste 830 km din Helsinki până în Rovaniemi, unde plănuiam să fim în Ajunul Crăciunului, așa că ne-am pornit la drum, deși ar mai fi fost muuuulte de vizitat în Helsinki.
Pe măsură ce înaintam către nord, lumina zilei era tot mai puțină, soarele ne-a părăsit de ceva vreme cu totul, iar ploaia și ceața i-au luat locul. Pentru copii asta a contat mai puțin, căci ei se jucau indiferent de vreme, dar pe noi la condus nu prea ne-a ajutat…
Am avut parte de o pauză binemeritată când am întâlnit prima zăpadă, motiv de mare bucurie pentru toată lumea, căci deja ne aflam în centrul Finlandei și încă nu văzusem strop de zăpadă, chiar ne gândeam când o să schimbăm peisajul mohorât.
O surpriză frumoasă a fost și restaurantul-muzeul Ravintola Vaskikello, un fel de muzeu al clopotelor din apropierea orașului Pyhäjärvi din Finlanda, chiar la drumul principal. Am testat cât de tare se aude fiecare clopot în funcție de mărimea lui – unele dintre cele de afară erau mult mai mari decât înălțimea unui om matur! Iar în partea de restaurant se găsesc sute, dacă nu mii de clopoței de toate mărimile, din cupru, alamă sau chiar exemplare rare din porțelan – se zice că ar fi cea mai mare colecție de clopoței din lume!
Copiii s-au echipat de zăpadă și s-au alăturat altor familii care s-au oprit la o joacă spontană în nămeții din curtea restaurantului-muzeu, ne-am îmbujorat cu toții și apoi am plecat cu veselie mai departe, către Oulu, unde plănuiam o pauză de masă și o plimbare la târgul lor de Crăciun. Dar, surpriză! Târgul era deja închis (era deja ora 20 când am ajuns), și nici restaurante deschise nu am mai găsit… Noroc cu un McDonald’s care mai avea câteva minute până să închidă, așa că Steli și copiii au comandat câte ceva rapid.
Am decis totuși să mai dăm o șansă orașului-închis, și am luat-o random la pas prin centru, și bine am făcut! Am ajuns la o biserică foarte frumoasă și ceva ne-a atras înăuntru. Tocmai atunci a început un concert de colinde absolut minunat și am stat ceva timp (deși nu era în plan!) să savurăm muzica și atmosfera locală de sărbătoare din catedrala Oulu.
Trebuia totuși să mergem mai departe, ca să ajungem cât mai aproape de Rovaniemi, așa că am pornit la drum obosiți, dar fericiți. În timp ce copiii au adormit la căldura din mașină, noaptea a fost un companion tăcut pentru noi, părinții, în timp ce adunam noi kilometri și noi experiențe care să ne bucure sufletele!
Ziua 5: Oulu – Rovaniemi – Kittilä (Finlanda), aprox 380 km
În seara de dinainte de a ajunge la Rovaniemi, am petrecut cea mai friguroasă noapte în van: au fost -26°C afară, dar înăuntru a fost chiar bine, călduț. M-am trezit totuși de multe ori peste noapte, pentru că am dormit rău, m-a durut spatele foarte tare din cauza scaunelor pe care stăteam de-a curmezișul (nu îmi place să dorm înghesuită, așa că am preferat să îi las pe copii și pe Steli pe saltea, iar eu am ales scaunele din față). Proastă alegere, abia mai târziu am încercat să las scaunul din dreapta jos la maxim și să mă întind doar pe un scaun, nu pe amândouă. Dar hey, cât trăiești tot înveți din greșeli, right?
Partea bună a fost că am ajuns în satul lui Moș Crăciun fix la ora de deschidere, așa că încă erau foarte puțini turiști veniți deodată cu noi. Am parcat van-ul fix în fața biroului lui moșu’ și ne-am pus la coadă, unde nu am stat mai mult de 30-40 de minute – o adevărată realizare, pentru că pe când am ieșit de acolo coada era de cel puțin 3-4 ori mai mare!!
A fost rezonabil de frig pe timpul zilei, doar -14°C, dar s-au simțit ca și cum ar fi fost mai frig de atât. Totuși, bucuria de a ne afla aici, după atât de mult timp de când ne dorim și plănuim excursia asta, ne-a făcut să rezistăm până aproape de finalul zilei. Am reușit să vedem principalele atracții din Santa’s Village, dar am ratat-o pe doamna Crăciun – pe când am ajuns noi la ea, deja s-au vândut toate biletele pentru ziua respectivă. La fel, nu am mai apucat nici la snowmobil, unde Andrei își dorea tare mult să meargă, așa că am promis că revenim aici încă o zi, în drum spre casă.
Sigur că sunt enorm de multe alte atracții în zonă pe care nu le-am bifat, dar pentru noi a fost mai mult decât suficient că l-am văzut și am vorbit cu Moș Crăciun, l-am rugat să vină și pe la noi acasă în România, chiar dacă noi nu vom fi acolo de Crăciun, și am văzut satul lui, cu toate minunățiile de aici! A fost fermecător atât pentru copii, cât și pentru noi, părinții! 
Daaar, povestea nu se termină aici, căci suntem abia la început – mai avem atât de multe locuri de văzut în plan, și tocmai ce ne-am hotărât să mai extindem călătoria noastră aici cu Nordkapp (Capul Nord), cel mai nordic punct al Europei continentale – care nu era în planul nostru de la început, dar pe care nu îl puteam rata, dacă tot ne aflam atât de aproape!
Dar până acolo, urmează drumul spre cazarea noastră din Kittilä, unde urmează să stăm 3 zile – și aventura abia ce începe!!
