Aventura nordică: 17 zile cu van-ul din Cluj, România până în Nordkapp, Norvegia și retur - partea 3
Ultimele zile ale călătoriei noastre cu van-ul au fost foarte intense, fiind un cumul de experiențe extreme, locuri incredibile prin care am trecut în aventura nordică și nu numai, dar și pline de oboseală sâcâitoare, care de multe ori a stârnit momente mai tentionate între noi.
Ziua 11: Honningsvåg (Norvegia) – Nordkapp (Norvegia) – Rovaniemi (Finlanda), aprox. 710 km
După ziua în care am fost blocați din cauza vremii rele în Honningsvåg, ne-am trezit nerăbdători dis de dimineață cu speranța că drumurile vor fi deschise. Din păcate, am avut încă o mică întârziere de 2 ore până la momentul în care barierele vor fi ridicate, dar am profitat de timpul ăsta ca să ne pregătim cu tot ce e nevoie pentru ziua care ne aștepta.
Am luat micul dejun în mașină după ce ne-am refăcut stocul de mâncare și apă, fiindcă am dormit chiar în parcarea unui supermarket din oraș (împreună cu alte câteva mașini/autorulote care așteptau ca și noi deschiderea drumurilor).
Știam că pe timpul iernii accesul spre Capul Nord (Nordkapp) se face doar în convoi, am fost la punctul de întâlnire la prima oră, cu gândul de a prinde cât mai multă lumină acolo sus. La ora 10 dimineața, aveam cam atâta lumină:
Toate mașinile au fost verificate pentru a putea urca către Nordkapp, iar unele care erau deja în convoi au fost întoarse din rând pentru a-și pune lanțurile. Din fericire, nu a fost și cazul nostru, așa că am pornit-o cu emoție și nerăbdare după mașina de dezăpezire.
Încă era destul de întunecat, așa că nu ne-am chiar putut bucura de peisajele frumoase prin care treceam din păcate, iar când am ajuns sus de tot am rămas surprinși că era parcă și mai întunecat, și mai era în plus și un vânt așa de tăios, încât ne-am dat seama că nu o să stăm prea mult pe-aici…
Platoul de la Nordkapp se ridică la 307 de metri deasupra oceanului Arctic și marchează punctul final al continentului european. Eram așa de curioasă să văd cum arată partea asta de capăt al lumii, nu știam la ce să mă aștept…
Cu toate că eram fermecată de cât de auster și diferit era tot piesajul, la un moment dat frigul mi-a cam înghețat entuziasmul, și tot ce am vrut să fac a fost să mă urc înapoi în mașină, la căldură! A fost un feeling tare împlinitor să ajungem până aici, așa că nu se putea să nu imortalizăm momentul! ✌️
Dintre toate momentele din excursia asta în nord, aici a fost de departe cel mai frig. Atât de frig, încât am avut căciula pe cap, gluga groasă de la hanorac și gluga de la geacă peste, și tot îmi era rece!
Am avut parte de o mostră a capriciilor vremii extreme atunci când am vrut să intrăm la The North Cape Hall (Nordkapphallen) și am văzut intrarea blocată de zăpadă de înălțimea unui om matur! Unul dintre angajații de acolo se chinuia să înlăture zăpada din fața ieșirii, iar copiii s-au oferit să îl ajute, și s-au apucat tare mândri să care bolovanii de zăpadă din cale!
Când într-un final nu am mai putut de frig, ne-am întors la mașină cu un zâmbet înghețat pe fețe – reușisem să o facem și pe asta! A fost de departe cea mai extremă aventură a noastră de până acum și ne bucurăm că am avut șansa să o facem.
Drumul înapoi prin fiorduri a fost tot așa de spectaculos, cu cîteva priveliști care îți tăiau respirația (și la propriu, și la figurat!). Ne-am gândit mult ce anume îi face pe unii oameni să își dorească să trăiască aici, într-un climat așa de aspru, dar totodată am apreciat și mai mult cât de diferiți suntem unii de alții și cât de adaptabili sunt oamenii în orice mediu de pe lumea asta.
Așa cum le-am promis copiilor, urma să revenim în satul Moșului pentru câteva restanțe, așa că ne-am pornit la drum din nou cu întunericul companion, unii adânciți în poveștile citite, alții cu gândul la toate experiențele trăite până acum.
Am avut parte și de o supriză mai puțin plăcută, la trecerea frontierei dintre Norvegia și Finlanda, unde la câteva minute după ce am trecut granița, o mașină de poliție a venit după noi cu girofarul pornit și ne-a somat să revenim la graniță pentru un control…
Conduceam mega-preventiv, sub limita de viteză, așa că eram curioasă care a fost motivul pentru care ne-au oprit. De fapt, a fost doar un control de rutină, probabil oamenii se plictiseau, având în vedere că abia trece vreo mașină (mai ales străină) pe-acolo!
Polițistul care a verificat mașina în schimb și-a luat treaba în foarte serios, a cotrobăit prin toată mașina, chiar și prin punga de gunoi! Nu au găsit nimic suspect, așa că am putut pleca liniștiți mai departe!
Ziua 12: Rovaniemi (Finlanda) – Uppsala (Suedia), aprox. 1080 km
Am dormit a treia noapte consecututivă în van chiar vizavi de satul lui Moș Crăciun, așa că vă dați seama că am fost din nou primii în sat atunci când s-au deschis atracțiile pentru care ne-am întors.
Amandoi copiii voiau să se dea cu snowmobil-ul, așa că acolo am mers prima dată. Foarte fain a fost, deși ele erau limitate la o anumită viteză de siguranță pentru copii (clar le-ar fi plăcut să meargă mai tare, dar nah…).
Am mers apoi să o vizităm și pe doamna Crăciun, care e o scumpă și jumătate, am povestit mult mai mult cu ea decât cu moșul. Ne-a spus chiar și o parte din secretul ei pentru faimoșii biscuiți de Crăciun pe care îi pregătește pentru tot satul (vă spunem și vouă dacă vreți!)
Nu am mai zăbovit prea mult de data asta prin sat, căci aveam drum lung de făcut și urma să vină anul nou peste noi, așa că am luat-o din loc spre Suedia, unde aveam următoarea cazare, pe care o așteptam cu toții cu nerăbdare.
Avem un singur regret din toată perioada petrecută în Norvegia și Finlanda până acum, și anume că nu văzusem deloc aurora boreală. Să fim serioși, toată lumea care merge în nord speră să vadă luminile spectaculoase, și e clar că și noi le-am tot căutat în fiecare noapte. Din păcate, nu am avut noroc de ele, oricât le-am tot pândit pe diferite aplicații care urmăreau luminile nordice.
În schimb, am trăit ceva cu adevărat special pe drumul spre Suedia, când dintr-o dată pe cerul întunecat au apărut niște lumini cum nu am mai văzut până atunci! Oricât de tare ne-am străduit, în poze nu se văd la fel de spectaculos ca și în realitate, dar vă faceți voi o idee:
Am ajuns în Uppsala noaptea târziu, când copiii deja dormeau de mult timp, iar noi eram frânți de oboseală. Tot ce pot spune e că tare bun a fost somnul lăfăit în pat curat, după un duș fierbinte!
Ziua 13: Uppsala (Suedia) – Stockholm (Suedia) – Copenhaga (Danemarca), aprox. 730 km
După un mic dejun îmbelșugat, copiii au avut puțin timp de joacă în sala de jocuri a hotelului Botanika din Uppsala, înainte de a ne porni din nou la drum. Am încercat pe cât posibil să îi lăsăm să facă și activități care le fac lor plăcere, deși de multe ori asta ne întârzia și mai tare, însă nu voiam să uităm că scopul excursiei era ca să ne simțim cu toții bine, nu era un maraton la care trebuia să trecem linia de finiș.
Ne-a plăcut orașul Uppsala, deși nu am avut mult timp ca să îl vizităm, dar am simțit vibe-ul nordic în rândul localnicilor care nu păreau deloc deranjați să pedaleze chiar și pe timp de iarnă, când majoritatea mașinilor din oraș aveau cauciucuri de iarnă cu cuie. Ni s-a părut ciudată chestia asta, venind din nordul îndepărtat cu străzile înzăpezite, unde nu am văzut pe nimeni cu cuie sau lanțuri la mașini…
La o jumătate de oră distanță, am oprit în frumosul Stockholm, capitala Suediei, chiar lângă Palatul Regal (The Royal Palace), pe care l-am vizitat cu mare curiozitate. Amândoi copiii sunt fascinați de regi și regine, de cavaleri și armuri, și de tot ce ține de accesoriile regale, așa că o vizită la armeria regală a fost musai.
Am vizitat apoi The Royal Apartments cu sălile de paradă magnifice, unde copiii au fost antrenați de un treasure hunt organizat de către palat, pentru a-i ține captivați pe cei mici de-a lungul vizitei celor 30 de camere din cele 3 apartamente. Au fost curioși să-i găsească și să-i marcheze pe hartă pe toți gnomii argintii ascunși în toate aceste camere, iar la final au primit o recompensă pentru efortul lor.
La final, am văzut și Muzeul Tre Kronor, care arată istoria medievală a castelului, dar cel mai spectaculos moment a fost la ieșire, când am nimerit fix în mijlocul schimbării gărzii castelului – un moment foarte solemn și tare apreciat de noi toți!
Copiii au obosit, în schimb eu și Steli am vrut să mai vedem măcar puțin din Stockholm, așa că am pornit-o doar noi doi pe străduțele din centrul istoric. Am ajuns la Muzeul Premiilor Nobel, dar era închis, așa că ne-am mai învârtit noi puțin și apoi ne-am oprit la un ceai și niște croissante la Grillska Huset, o patiserie tare șic, cu tavanul acoperit cu grinzile originale din anii 1640.
Am pornit din Stockholm mai departe către Copenhaga, Danemarca, unde plănuiam să oprim ca să mâncăm și să vizităm scurt orașul, înainte de a pleca mai departe către nașii noștri din Belgia. Drumul însă a fost mai rău decât ne-am așteptat, cu multe limitări de viteză și vânt foarte puternic, așa că nu prea ne-am bucurat de experiența de a trece peste podul Øresund dintre Suedia și Danemarca, o minune a tehnicii și a ingineriei, cu o parte de pod suspendat deasupra mării Baltice și o parte tunel pe sub mare.
Ceea ce ne așteptam să fie un moment super fain, a fost până la urmă o experiență mai puțin plăcută, din cauza vântului care sufla foarte tare dintr-o parte și care îmi dădea impresia că ne va zbura de pe pod, dar și a ploii și a întunericului, care au făcut totul și mai amar.
Credeam că la ora 21 va fi o oră decentă ca să găsim un restaurant unde să mâncăm în Copenhaga, așa că am pornit înspre un local pentru care am citit recenzii bune. Surpriza a fost că, deși era deschis și plin de oameni, bucătăria era deja închisă… Am pornit așadar înspre alte opțiuni – toate la fel: bucătăria închisă!! Copiii erau deja tot mai agitați și nerăbdători, iar prin preajmă nu mai era nimic deschis.
Am intrat în altă parte unde speram să avem succes, dar altă dezamăgire… În schimb, cineva ne-a îndreptat spre un loc unde știa sigur că au bucătăria deschisă, așa că am luat-o la pas de-a lungul unui canal ce ducea spre Piața Congresului, cu Andrei pe post de conducător.
Într-un final, am ajuns cu fix 10 minute înainte de ultima comandă la Goldfinch, un local cu specific asiatic cam simandicos pentru noi, dar nah… era singura opțiune disponibilă. Până la urmă, am rămas cu un gust amar atât de la salata comandată (și de fapt toată mâncarea pe care am servit-o), dar mai ales de la nota de plată! Upsss… data viitoare să plănuim mai bine orele de masă și opțiunile disponibile! 💸
Ne-a plăcut enorm Copenhaga (mai puțin prețurile de la restaurant, dar hey – cine și-a învățat lecția acum?) și vrem neapărat să o vizităm din nou, așa că sperăm să revenim curând pe-aici! Până atunci, la drum cu noi, căci mai avem cale lungă de mers!
Ziua 14 și 15: Copenhaga (Danemarca) – Germania – Overijse (Belgia), aprox. 940 km
Ultima zi a anului 2024 ne-a găsit acasă la nașii noștri, Eli și Dan + Mihni și Lexi. A fost o surpriză foarte faină pentru noi să îi vedem pe copii așa de dezinvolți unii în preajma altora, având în vedere că nu ne vedem așa de des. Dar poveștile și joaca au curs frumos, ca și cum ar fi prieteni dintotdeauna. Mi-a plăcut mai ales să îl văd pe Andrei (9 ani) purtând discuții atât de mature cu Mihni (12 ani), a fost un deliciu pentru noi, mai ales după toate zilele de la începutul excursiei, când ne-a testat nervii în cel mai susținut ritm. 😂
Inițial, credeam că revelionul îl vom face acasă la noi, nu știam că vom prelungi călătoria așa de mult, așa că o petrecere la un restaurant de lângă Bruxelles nu era în plan. Dar am zis că ne adaptăm din mers, și bine am făcut, căci până la urmă a fost o experiență aparte!
Cele 3 zile petrecute în Belgia au fost o binevenită pauză pentru toți și ne-am bucurat de relaxare cu filme și plimbări, cu papa bună și povești relaxante – a fost tot ce ne puteam dori! Mulțumim, Eli și Dan, că sunteți gazde așa de faine și de relaxa(n)te! ❤️
Ultima zi în Belgia am petrecut-o în Brugges, într-un fel de double date, doar părinții. Copiii au rămas acasă cu bona (spre bucuria tuturor!), iar noi am profitat de cea mai însorită zi din toată vacanța, explorând din nou Brugge-ul! 🌞
Am mai fost în Brugges acum 9 ani, pe vremea când eram însărcinată cu Andrei, dar se pare că memoria mea de atunci nu mi-a servit mai deloc, căci de foarte puține locuri mi-am adus aminte… Era ca și cum am luat orașul la pas pentru prima dată, l-am descoperit cu totul alți ochi de data asta, și mi-a plăcut (din nou) foarte mult (măcar asta ținuse minte din prima vizită!).
Ziua 16 și 17: Overijse (Belgia) – Germania – Colmar (Franţa) – Viena (Austria) – Cluj-Napoca (România), aprox. 2100 km
După zilele relaxante petrecute în Belgia, am pornit în sfârșit spre casă, dar mai urma să facem câteva opriri pentru niște chestii personale. Una dintre ele implica o oprire în Germania, unde am pățit o nepățită, care ne-a debusolat puțin: am rămas fără motorină pe marginea drumului! Acum râdem de momentul acela, dar nu a fost prea plăcut nici pentru Steli care a făcut mai multe drumuri până la o benzinărie, nici pentru noi care am rămas pe marginea drumului fără semnal la telefon și fără căldură în mașină!
A fost o lecție pentru noi și, de altfel, singura experiență negativă cu van-ul pe întreaga călătorie, căci în rest mașina s-a comportat absolut impecabil, motiv pentru care suntem foarte mulțumiți!
Fiind în drumul nostru, nu aveam cum să ratăm o vizită în Colmar, Franța, o minunăție de oraș care arată fermecător în straie de sărbătoare! Ne-am plimbat de-a lungul străduțelor din centrul istoric în căutarea unei cafele bune, dar ne-am oprit și la Marché Couvert, piața locală acoperită, pentru o tartă și câteva patiserii dulci.
Oricât de mult ne-am grăbit, nu am ajuns în Germania la Castelul Neuschwanstein decât seara târziu după ora 18, când spre surpriza noastră și dezamăgirea copiilor, era deja închis… Voiam să le facem o surpriză și să le arătăm castelul care a fost sursă de inspirație pentru mai multe clădiri emblematice, printre care și castelul Frumoasei Adormite din Disneyland, dar au fost atât de dezamăgiți că nu am putut intra, încât spuneau într-una că nici măcar nu seamănă cu cel din desenele Disney! 😂
După experiența nereușită cu castelul, moralul nostru (și mai ales al copiilor) era foarte jos, așa că am căutat niște comfort food bun, cald și, speram noi, delicios. Am găsit total întâmplător un restaurant cu specific asiatic, Wok In din Füssen, Germania, cu mâncare absolut de-li-cioa-să!! Dacă plănuiți o vizită prin zonă și vreți o experiență culinară care să vă dea pe spate papilele gustative, să le faceți o vizită!
Ca-n orice final de călătorie îndelungată, ultima parte a drumului a fost foarte grea și parcă nu se mai termina, oboseala a scos din noi multe și grele… Era clar că aveam nevoie de odihnă mai bună și mai lungă!
După încă o pauză pentru un mic dejun la Oberlaa, una dintre cofetăriile tradiționale din Viena foarte îndrăgită de localnici, și apoi un prânz copios la Budakert Vendéglő, un restaurant cu specific unguresc din Budaörs din Ungaria, am pornit-o cu avânt spre România.
Am mai făcut o oprire de o noapte pentru un somn liniștit și apoi o bălăceală bună la Nympheea în Oradea, și apoi în sfârșit, după 17 zile plecați pe drum, am ajuns acasă!
Nu pot să vă descriu bucuria copiilor când au intrat în casă și au văzut cadourile de sub bradul de Crăciun! Fericire mare pe noi toți că am ajuns cu bine, dar și o imensă recunoștință pentru toate momentele pe care le-am trăit împreună în #AventuraNordicaIn5! ❤️
Cu articolul ăsta am încheiat “epopeea” aventurii noastre nordice, deși sunt încă multe de povestit și de adus aminte!
Avem multe lecții învățate din toată experiența asta, știm acum mai bine la ce să ne așteptăm pentru viitoarele călătorii cu van-ul prin lume, dar ne bucurăm că e un început promițător și, cel mai tare – suntem recunoscători că a mers totul destul de bine (nu chiar “ca pe roate”, dar oricum este loc și de mulțumire, și de îmbunătățire!).
