fbpx

Tătic în paternitate

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Au trecut aproape două luni de când viața noastră de familie s-a schimbat cu 180 de grade: după mai mult de trei ani de când mă ocup strict de creșterea copiilor, am revenit în câmpul muncii, alături de alți adulți. Doamne, și ce schimbare este pentru mine! Iar Steli, după mai mult de zece ani de carieră în același loc de muncă, a luat o binemeritată pauză de la job.

Tot mai mulți tați din lumea întreagă înțeleg avantajele concediului pentru creșterea copiilor și legătura puternică ce se dezvoltă între ei, așa că aleg să profite de aceste momente unice, atât cât le permite situația financiară a familiei: o lună, câteva luni, un an sau chiar doi.

Să ne înțelegem: nu e ca și cum până acum Steli nu și-a îndeplinit rolul de tătic, ci din contra, s-a implicat în tot ceea ce ține de îngrijirea lor, de la cel mai mic amănunt până la cele mai importante decizii. A schimbat scutece cu duiumul, a curățat haine de vărsături, a legănat și purtat ambii copii la piept de nenumărate ori, le-a dat de mâncare după ce au început să mănânce alimente solide, i-a dus la medic când au fost bolnavi, s-a jucat cu copii orice joc i-au cerut, i-a pus la somn după ce nu au mai fost alăptați și le-a oferit iubire și siguranță în fiecare zi. A făcut toate astea în timp ce avea și un serviciu tare activ și solicitant, și le-a făcut pe toate cu brio.

„Am ales să particip mai mult la creșterea copiilor noștri pentru că sunt convins că formarea unei legături la vârsta fragedă o să aibă un efect de lungă durată, poate pentru tot restul vieții, iar eu îmi doresc o relație armonioasă cu copiii mei. Decizia de a-mi lua concediu de paternitate am luat-o încă de la nașterea lui Andrei, nu a fost ceva spontan, și îmi pare rău că nu am avut concediu și cât a fost Mara mică”, explică Steli.

Sunt tare mândră de acest tătic care este iubitul meu soț! Tocmai din acest motiv, am avut foarte mare încredere să îi las pe copii în grija lui zilnică, știind că nu numai că se descurcă, dar că o și face foarte bine. Singura mea îngrijorare legată de noua schimbare din viața noastră a fost mâncarea, veșnica mea problemă…

Dar se pare că dragii mei se descurcă mult mai bine decât am făcut-o eu când am „stat” acasă. În primul rând, e clar că Steli are un avantaj major datorită anotimpului: e primăvară, vremea e tare plăcută și le e mai mare dragul să iasă pe-afară, așa că de multe ori îi prinde ora amiezii prin oraș, la terase sau la restaurant sau în vizită la prieteni, unde mănâncă împreună masa de amiază și câteodată chiar și dorm. Da, avem genul ăsta de prieteni cu care putem face așa ceva!

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Apoi, Steli nu se cramponează dacă nu este mâncare gătită: face rapid o salată de cartofi cu legume și un pește la cuptor și e gata amiaza! Eu, în schimb, îmi planificam zilele în așa fel încât să trebuiască să gătesc maxim de două ori pe săptămână. Iar în zilele în care găteam (de cele mai multe ori două feluri de mâncare: ciorbă/supă și felul principal), eram stoarsă de puteri până la somnul de amiază al copiilor, când efectiv cădeam lată.

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Copiii împreună cu tati sunt altfel: poate fi și din cauza vârstei (amândoi au trecut de stadiul bebelușiei, acum sunt copii mari), poate fi și din cauza faptului că majoritatea timpului și-l petrec pe-afară, dar cu siguranță e vorba și de detașarea pe care o au în preajma lui tati.

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Cu mine acasă de multe ori se declansează tantrumuri și reprize de plâns în tandem sau solicitări din cele mai tânguitoare. Astea sunt momentele în care efectiv simt cum îmi cresc fire de păr alb în cap și îmbătrânesc cu fiecare al 1000-lea „mamiiii!!!” pe care îl aud. Dar cu toate astea, nu știu cum se face că la fiecare somn al lor, când se face liniște deplină în casa, parcă se dă în creierul meu un ctrl+shift+delete la toate momentele tensionate de peste zi și revin la starea de zen.

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Lumea mă întreabă invariabil același lucru, cu o privire plină de îndoială: „Mai rezistă Steli acasă cu copiii??” E ciudat (și amuzant în același timp) că mie îmi puneau aceeași întrebare, însă toți mă priveau cu milă și compasiune. Ca și cum e de la sine înțeles că mama trebuie să se descurce cu copiii și casa indiferent ce ar fi, dar tata doar dacă e musai…

Ei bine, uite că sunt și tătici care aleg de bunăvoie să rămână acasă cu copiii, ca să se ocupe de creșterea și educația lor! Și sunt tare mândră să spun că iubitul meu este demn de toate laudele!

Facebook Comments