Tatic in paternitate

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Au trecut aproape doua luni de cand viata noastra de familie s-a schimbat cu 180 de grade: dupa mai mult de 3 ani de cand ma ocup strict de cresterea copiilor, am revenit in campul muncii, alaturi de alti adulti. Doamne, si ce schimbare este pentru mine! Iar Steli, dupa mai mult de 10 ani de cariera in acelasi loc de munca, a luat o binemeritata pauza de la job.

Tot mai multi tati din lumea intreaga inteleg avantajele concediului pentru cresterea copiilor si legatura puternica ce se dezvolta intre ei, asa ca aleg sa profite de aceste momente unice, atat cat le permite situatia financiara a familiei: o luna, cateva luni, un an sau chiar doi.

Sa ne intelegem: nu e ca si cum pana acum Steli nu si-a practicat rolul de tatic, ci din contra, s-a implicat in tot ceea ce tine de ingrijirea lor, de la cel mai mic amanunt, pana la cele mai importante decizii. A schimbat scutece cu duiumul, a curatat haine de varsaruri, a leganat si purtat ambii copii la piept de nenumarate ori, le-a dat de mancare dupa ce au inceput sa manance solide, i-a dus la medic cand au fost bolnavi, s-a jucat cu copii orice joc i-au cerut, i-a pus la somn dupa ce nu au mai fost alaptati si le-a oferit iubire si siguranta in fiecare zi. A facut toate astea in timp ce avea si un serviciu tare activ si solicitant, si le-a facut pe toate cu brio.

„Am ales sa particip mai mult la cresterea copiilor nostri pentru ca sunt convins ca formarea unei legaturi la varsta frageda o sa aiba un efect de lunga durata, poate pentru tot restul vietii, iar eu imi doresc o relatie armonioasa cu copiii mei. Decizia de a-mi lua concediu de paternitate am luat-o inca de la nasterea lui Andrei, nu a fost ceva spontan, si imi pare rau ca nu am avut concediu si cat a fost Mara mica”, explica Steli.

Sunt tare mandra de acest tatic care este iubitul meu sot! Tocmai din acest motiv, am avut foarte mare incredere sa ii las pe copii in grija lui zilnica, stiind ca nu numai ca se descurca, dar ca o si face foarte bine. Singura mea ingrijorare legata de noua schimbare din viata noastra a fost mancarea, vesnica mea problema…

Dar se pare ca dragii mei se descurca mult mai bine decat am facut-o eu cand am „stat” acasa. In primul rand, e clar ca Steli are un avantaj major datorita primaverii: vremea e tare placuta si le e mai mare dragul sa iasa pe-afara, asa ca de multe ori ii prinde ora amiezii prin oras, la terase sau la restaurant sau in vizita la prieteni, unde mananca impreuna masa de amiaza si cateodata chiar si dorm. Da, avem genul asta de prieteni cu care putem face asa ceva!

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Apoi, Steli nu se cramponeaza daca nu este mancare gatita: face rapid o salata de cartofi cu legume si un peste la cuptor si gata e amiaza! Eu, in schimb, imi planificam zilele in asa fel incat sa trebuiasca sa gatesc maxim de 2 ori pe saptamana. Iar in zilele in care gateam (de cele mai multe ori 2 feluri de mancare: ciorba/supa si felul pricipal), eram stoarsa de puteri pana la somnul de amiaza al copiilor, cand efectiv cadeam lata.

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Copiii impreuna cu tati sunt altfel: poate fi si din cauza varstei (amandoi au trecut de stadiul bebelusiei, acum sunt copii mari), poate fi si din cauza faptului ca majoritatea timpului si-l petrec pe-afara, dar cu siguranta e vorba si de detasarea pe care o au in preajma tatalui.

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Cu mine acasa de multe ori se declanseaza tantrumuri si reprize de plans in tandem sau solicitari din cele mai tanguitoare. Astea sunt momentele in care efectiv simt cum imi cresc fire de par alb in cap si imbatranesc cu fiecare al 1000-lea „mamiiii!!!” pe care il aud. Dar cu toate astea, nu stiu cum se face ca la fiecare somn al lor, cand se face liniste deplina in casa, parca se da in creierul meu un ctrl+shift+delete la toate momentele tensionate de peste zi si revin la starea de zen.

Aventuri in cinci Tatic in paterntate

Lumea ma intreaba invariabil acelasi lucru, cu o privire plina de indoiala: „Mai rezista Steli acasa cu copiii??” E ciudat (si amuzant in acelasi timp) ca mie imi puneau aceeasi intrebare, insa toti ma priveau cu mila si compasiune. Ca si cum e de la sine inteles ca mama trebuie sa se descurce indiferent ce ar fi, dar tata doar daca e musai…

Ei bine, uite ca sunt si tatici care aleg de bunavoie sa ramana acasa cu copiii, ca sa se ocupe de cresterea si educatia lor! Si sunt tare mandra sa spun ca iubitul meu este demn de toate laudele!

 

Facebook Comments