fbpx

Nasterea lui Andrei si renasterea mea

Aventuri in cinci Nasterea lui Andrei NVDC Cluj

Am aflat ca sunt din nou insarcinata la scurt timp dupa ce Mara a implinit 1 an, iar vestea a venit cu un cumul de trairi noi pentru mine. Tocmai incepusem sa cream un echilibru si o rutina in viata noastra, si uite ca toate urmau sa se schimbe din nou.

Nasterea Marei fost bulversanta. Am fost o situatie de cezariana de urgenta, ritmul cardiac al Marei era foarte mic si instabil, era o situatie de suferinta fetala clara. Am plans intreaga operatie neputinta de a face ceva, ma simteam nedreptatita, pusa in situatia de fata fara niciun drept de apel, de ce mi se intampla mie asa ceva, cand toata sarcina am fost atat de precauta…? Mai tarziu am inteles si am acceptat ce s-a intamplat, nu m-am blamat nici pe mine, nici echipa medicala cu care am nascut.

Intreaga sarcina cu Andrei a fost cumva un preambul pentru ce urma sa vina: am avut stari de rau si de greata mult mai accentuate decat la prima sarcina, am avut dureri de spate cum nu am mai simtit in viata mea pana atunci si in general nu m-am simtit protejata si privilegiata ca si la prima sarcina.

Maternitatea m-a facut sa privesc altfel actul nasterii. Am inceput sa lucrez cu mine, sa ma educ in toate privintele pentru ceea ce urma, eram dornica sa las totul sa decurga firesc, m-am setat sa gandesc pozitiv si sa nu ma stresez prea mult in legatura cu ce va urma. Am citit multe informatii despre ce riscuri implica o nastere vaginala dupa cezariana (NVDC) si ce beneficii poate aduce atat mamei, cat si bebelusului. si in final decizia a fost luata: vreau sa incerc!

Am ales sa trec prin experienta asta alaturi de acelasi medic cu care am nascut si prima oara, dr. Dana Vaida, si ca o dovada ca intradevar nu o blamez pentru nasterea prin cezariana, dar si pentru ca am incredere in ea si in competentele ei medicale, plus ca, la modul foarte sincer, nici nu sunt multi doctori in Cluj care sa asiste la NVDC. Mi-am dorit foarte mult sa o am ca sprijin la nastere pe prietena mea, doula Nora Niculescu, care simteam ca va completa echipa in cel mai natural, echilibrat si discret mod posibil.

Aveam tot bagajul de informatii despre ce presupune o NVDC, dar eram constienta ca nicio nastere nu decurge la fel ca alta. Aveam cei mai buni parteneri pentru o reusita, medicul si doula, eram intr-o stare de confort emotional si fizic propice pentru nasterea ce urma. Cu toate astea, nu a fost nici pe departe atat de usor precum am sperat, din contra.

Nasterea lui Andrei a fost traumatizanta. A creat o trauma atat datorita dificultatii cu care am reusit expulzia, cat si datorita recuperarii indelungate pe care am trait-o. Dar pe de alta parte a creat din mine o noua persoana, constienta de puterea infinita cu care suntem inzestrate noi, mamele. Niciodata nu as fi crezut ca pot trai asemenea experienta, nici macar acum dupa ce s-a scurs un an de zile inca nu o constientizez cu totul, uneori am impresia ca parca nu eu am trecut prin asta. Sunt constienta ca fara ajutorul Danei si al Norei nu as fi reusit niciodata nasterea aceasta, si le sunt infinit recunoascatoare pentru tot sprijinul pe care mi l-au oferit.

Vreau ca experienta mea sa fie de folos cat mai multor mame care isi doresc sa nasca natural, chiar si dupa una sau mai multe cezariene. Le-am rugat atat pe Dana Vaida, cat si pe Nora Niculescu, medicul si doula cu care am nascut, sa  impartaseasca din experienta lor cateva sfaturi ca sprijin la nastere, pe care le puteti citi mai jos.

Aventuri in cinci Nasterea lui Andrei si renasterea mea Dana Vaida
Dr. Dana Vaida

Cine si cum decide nasterea in cazul unei NVDC? Care sunt conditiile optime pentru un NVDC reusit?

Dana Vaida (DV): Cred ca trebuie ca decizia sa fie luata impreuna, mama, medic. Medicul trebuie sa ii explice mamei conditiile unei NVDC, mama sa inteleaga riscurile, beneficiile si cred ca este foarte important ca mama sa inteleaga pana unde se poate merge cu o astfel de nastere si sa aiba incredere in medicul ales, in deciziile lui. Legat de sansa de reusita a unei NVDC, eu personal cred ca este foarte important ca travaliu sa se declanseze de la sine (nu se poate induce), acesta sa evolueze in limite normale (nu se poate stimula, nu se poate pune peridurala), sa nu existe semne de suferinta fetala sau materna, sa nu fie un bebe mai mare de 4000 g, sa nu fie la sub 1 an de la precedenta cezariana, incizia pe uter sa fie transversala, mama sa nu aiba patologie adaugata sarcinii etc. Cred ca am enumerat ce era cel mai important.

Ce anume poate determina ca o sarcina fara probleme sa se finalizeze totusi cu o cezariana?

DV: Cauzele unei cezariene sunt multiple: majoritatea cezarienelor de urgenta au o evolutie normala a sarcinii. De la lipsa de declansare a travaliului, la lipsa de progresiune sau de angajare a fatului in canalul de nastere, pana la absenta dilatrarii colului uterin. Poate sa apara o patologie de cordon, prolabare, compresiune cu aparitia semnelor de suferinta fetala. Poate sa apara o suferinta materna, o lipsa de colaborarea a mamei. Si lucrurile pot continua… Faptul ca sarcina evolueaza fara probleme nu implica o nastere vaginala.

Care e mesajul tau adresat mamelor care isi doresc cu ardoare sa isi indeplineasca visul unei NVDC si care vad asta ca fie reusita vietii lor, fie esecul vietii lor?

DV: In medicina nu se poate merge pe ideea : EU VREAU SA FAC ASA…. pentru ca din pacate medicina nu este matematica si pot aparea foarte multe surprize neplacute si care sa puna in pericol viata mamei sau a bebelusului. Cred ca este important ca gravida sa fie constienta de beneficii/ riscuri, cred ca scopul unei nasteri este ca mama si bebele sa fie sanatosi (nu sa se nasca vaginal) si cred ca fiecare pas atins in cursa asta spre nasterea vaginala este important (ma refer la asteptarea declansarii travaliului – daca starea materna si fetala o permite, limita mea fiind 41 de saptamani – si urmarit foarte atent cum evolueaza lucrurile, iar in cazul in care lucrurile nu au o evolutie fireasca mers pe variana cezariena la cald). Cred ca lipsa echilibrului, incapatanarea, neincrederea in doctor si mai ales fixarea pe „orice” face foarte rau. Repet: scopul meu este ca la sfarsitul nasterii, mama si bebele sa fie sanatosi!

Dana Vaida este medic primar obstetrica-ginecologie la cabinetul Bestgin si mama Sarei si a lui Iris.

Aventuri in cinci Nasterea lui Andei si renasterea mea Nora Niculescu
Doula Nora Niculescu

Nasterea lui Andrei a fost o premiera si pentru tine, intrucat nu ai mai asistat pana acum un NVDC. In ce fel a fost diferit pentru tine experienta asta, ca doula?

Nora Niculescu (NN): Nasterea lui Andrei a fost o premiera din mai multe puncte de vedere. Intai a fost primul NVDC la care am participat ca doula. Apoi a fost prima nastere de acest gen dupa propria mea cezariana. Apoi a fost o nastere asistata de acelasi medic cu care si eu am nascut. Deci a fost un amalgam de sentimente si emotii, toate constructive ca norocu’ 🙂

Diferita a fost cumva pregatirea mea, dar si a ta pentru aceasta nastere. Stiam ce inseamna dorinta pentru o nastere naturala dupa cezariana, eram constienta si de tumultul de stari care insoteau aceasta dorinta, dar si de tumultul de stari care ar fi putut sa apara in cazul in care nasterea nu s-ar fi finalizat pe cale naturala. A trebuit sa-mi constientizez propriile trairi, emotii, dorinte si proiectii si sa le separ de cele ale tale, caci nasterea urma sa fie a ta, nu a mea. Si imi doream sa iti fiu alaturi asa cum vei fi avut tu nevoie, nu cum as fi avut eu nevoie daca as fi fost in “papucii” tai. Bebe Andrei insa ne-a ajutat, caci travaliul a evoluat repede si usor si cand am ajuns la spital erai deja aproape complet dilatata. Apoi a fost o alta provocare expulzia, caci la un moment dat devenise evident ca cei din jur nu simteau ca mai poate dura mult in acel ritm, insa tu ai reusit asa frumos sa te mobilizezi si sa depasesti si acest hop! Ai fost minunata!

Ce recomandari ai pentru mamicile care isi doresc o NVDC?

NN: In primul rand cred ca e esentiala procesarea primei experiente. Sa ajunga sa o inteleaga in profunzime, sa constientizeze cat mai multi din factorii care au dus la acea prima cezariana, sa faca pace cu ele si cu ceilalti, astfel incat sa nu intre in noua experienta cu frica sau in defensiva. Apoi sa se (re)familiarizeze cu ce implica o nastere naturala – etape, faze, modalitati de gestionare a durerii etc. Aceste puncte se pot acoperi de obicei la un curs prenatal, fie ca este primul la care participa mama, fie ca e unul de reamintire.

De asemenea, gasesc foarte important ca mama sa se inconjoare de persoane care sa o sustina in acest demers – partenerul, medicul potrivit, moasa daca are posibilitatea sa o aleaga, doula sau alta persoana de sprijin, care sa-i dea atunci incredere si sa o sustina cu blandete, empatie si responsabilitate. Sa-si dea astfel toate sansele la un alt fel de experienta – mai constienta, mai asumata. Caci in acest mod, chiar si daca nasterea sfarseste tot intr-o cezariana, mama are sanse sa traiasca experienta altfel decat a facut-o prima data.

De cele mai multe ori in cultura noastra se pune accentul pe rezultat, insa uitam ca noi nu suntem cumulul rezultatelor bifate intr-o lista. Caci pe noi ne modeleaza si ne transforma calatoria, mult mai mult decat rezultatul, de aceea pun asa mare accent pe procesare si constientizare!

Ce cursuri pentru pregatirea nasterii recomanzi mamicilor care isi doresc NVDC?

NN: Pentru partea informationala, orice curs Lamaze poate fi foarte util. Daca educatorul prenatal are dezvoltata si empatia si capacitatea de ascultare, poate fi cu atat mai de folos mamei ce se pregateste pentru un NVDC. Insa gasesc cel putin la fel de valoroasa si pregatirea psihologica, emotionala, pe langa cea pur informationala. Si pentru aceasta fie exista cursuri cu o abordare mai holistica, fie de ce nu, sedinte de psihoterapie, facute atat inainte de a ramane din nou insarcinate si chiar si in timpul sarcinii.

 este barza-mama de la Cuibul Berzelor, psiholog, educator prenatal certificat Lamaze, consilier in alaptare, doula si mama lui Timotei.

Facebook Comments