Despre cum reusim sa fim activi in ciuda oboselii

Aventuri in cinci Cum reusim sa fim activi in ciuda oboselii
Planuiesc sa scriu articolul asta de mult timp, insa tot nu mi-am facut vreme pentru el… Cumva in subconstientul meu incerc sa inlatur detalii care tin de oboseala si stresul din viata mea, pentru a nu escalada intr-o depresie de zile mari.
Aventuri in cinci Cum reusim sa fim activi in ciuda oboselii
Somnul binefacator de dupa o furtuna de emotii si sentimente
Ma intreaba lumea cum rezist, de unde am energie, cum le impac pe toate. Dragilor, e vorba de alegeri. Ce aleg sa conteze pentru mine in fiecare zi: sa am casa curata luna (nu cred ca a fost curata cu adevarat decat de vreo 2-3 ori in toata viata noastra) sau sa am copiii hraniti si odihniti? Sa stam in casa din confortul de a nu spala cel putin un rand de haine in fiecare zi sau sa iesim si sa exploram natura sau parcul cu voie buna, in aer liber?
Adevarul e ca nu e usor deloc. Citeam astazi pe blogul Printesei Urbane cum e o zi de duminica pentru ea, si imi dau seama ca pentru mine nu face nicio diferenta ca e luni, joi sau duminica. Uneori nici nu mai stiu pe ce lume sunt, in ce zi a saptamanii, daca e inceput sau sfarsit de luna.
Zilele trec aproape la fel, cu relativ aceeasi rutina zilnic: trezirea invariabil intre orele 7-8, pregatit micul dejun, scos catelul la plimbare, facut cumparaturi pentru masa de amiaza, mers in parc cu copiii si Ollie, venit repede acasa si pregatit mancarea (care obligatoriu sa fie gata pana la ora 12), mancat amiaza impreuna cu tati, spalat copiii de mancare (Andrei inca se murdareste din cap pana in picioare, fiind autodiversificat, iar Mara musai sa ii tina companie la dus), pus copiii la somnul de amiaza, citit 1-2-3 povesti, alaptat de nenumarate ori pe Andrei, care se trezeste la un somn de 2-3 ore de cel putin 6-7 ori, mancat gustarea de dupa somn, imbracat copiii si iesit afara la joaca pana cand vine si tati de la serviciu, pregatit cina, spalat copiii, mancat cina impreuna cu tati, putina harjoneala inainte de nani, citit inca 1-2 povesti, apoi culcat copiii, cu nenumarate treziri de alaptat peste noapte.
In timpul asta, trebuie sa inserez pe undeva curatenia in casa, spalatul hainelor, toate treburile mici ale casei: sa ud florile, sa aspir casa, sa strang jucariile, sa pun hainele ude la uscat si cele uscate in dulap, sa spal vasele, sa pun haine la spalat, sa duc gunoiul, dar si sa ma ocup de mine, femeia: sa fac un dus, sa ma epilez, sa imi fac unghile, sa imi aranjez parul, sa scriu pentru blog.
Da, suntem acel gen de oameni care nu au ajutor din nicio parte. Nu avem bona, nu avem pe nimeni la curatenie, nu avem pe nimeni care sa ne faca mancare, nu avem bunici sau pe altcineva din familie care sa ne ofere macar cateva ore fara copii, ca sa ne tragem sufletul in doi. Suntem doar noi cinci. De multe ori, si sa supravietuim unei zile obisnuite cu plans, crize, tantrumuri si nervi e o mare aventura,
Dar e parte din viata noastra, din aventurile noastre in cinci, si chiar daca sunt zile extrem de grele, cumva reusim sa le depasim fara cafea, alcool sau energizante, doar cu ciocolata, uleiul esential En-R-Gee, cu doze nemarginite de iubire si intelegere, si cu usurarea ca vine ea, ora de somn!
Facebook Comments